Cu peste 300 de specii de păsări care trăiesc sau își petrec vara aici, înainte de a se întoarce în Africa, ori fac un popas în drumul lor spre zona Arctică sau Ecuator, Delta Dunării este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa. Acoperită în mare parte de nisip, Delta este un ecosistem fascinant, care atrage anual mii de turiști și pasionați ai peisajelor neobișnuite. Pădurea Letea este una dintre puținele păduri de nisip și cea mai veche rezervație naturală din România.
La 20 km nord de Sulina și aproape de granița cu Ucraina, pădurea Letea, parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării, intră în categoria zonelor strict protejate și a fost în atenția oamenilor de știință încă din anul 1930, de când este protejată ca rezervație naturală.
Cum s-a format Pădurea Letea
Povestea cailor sălbatici de la Letea
Ce atracții turistice sunt în Pădurea Letea
Cum ajungi la Pădurea Letea
Cum s-a format Pădurea Letea
Pădurea Letea se află în partea de nord a Deltei Dunarii, la est de comuna C.A.Rosetti. Zona protejată din această pădure cuprinde o parte din suprafața totală a acesteia, care, ulterior, a devenit rezervație naturală. Întreaga zonă protejată a Pădurii Letea este formată pe fâșii de copaci, pe care localnicii le numesc hasmaci, o denumire dată de turci, pe vremea în care Dobrogea era pașalâc turcesc.
Pădurea s-a dezvoltat sub forma unor fâșii late în spațiile dintre dunele de nisip. Dunele de la Letea sunt formate din scoică marină, iar nisipul este foarte alb și fin. În urmă cu 6000 de ani, în locul în care se află acum Pădurea Letea era marea, așa că existența dunelor de nisip este o consecință firească a retragerii apelor.
Pe timpul iernii, vântul poartă nisipul de la o dună la alta, iar acestea pot ajunge la înălțimi impresionante. Deoarece pe dune există foarte puțină vegetație, pe timpul verii, temperatura poate ajunge chiar la 60 de grade Celsius. Singura plantă care s-a adaptat și crește pe dune, datorită rădăcinii sub formă de rizomi, cârcelul de nisip, face la sfârșitul lunii iunie fructe roșii, asemănătoare cu murele, iar întreg peisajul devine colorat în nuanțe de roșu, în funcție de stadiul de dezvoltare al plantelor și fructelor.
Datorită formării în timp a vegetației pe dunele de nisip, acestea sunt mult mai stabile decât în trecut. În urmă cu zeci de ani, acestea își modificau forma și poziția în funcție de direcția vântului și, uneori, ajungeau chiar în gospodăriile din satele vecine.
Terenul nisipos al Pădurii Letea se află între brațele Chilia și Sulina, iar dunele formate aici, la fel ca acelea din Caraorman, fac parte din bariera de nisip care separă golful Tulcea (care se află pe actuala suprafață a Deltei) de Marea Neagră. Această barieră de nisip a făcut ca golful Tulcea să se transforme, inițial, într-o lagună, ca mai apoi, să devină Delta Dunării. Pe grindul Letea s-a dezvoltat pădurea unică în această zonă a Europei. Aici cresc specii de arbori care nu aparțin ecosistemului: frasinul pufos (care este o raritate botanică), ulmi, arini și stejari brumării (unii dintre aceștia au între 400 și 700 de ani).
Arheologii au descoperit pe grindul Letea ruine romane și genoveze din Evul Mediu, iar dovezile arată că grindul a fost permanent locuit încă de atunci, deși satele din prezent sunt doar niște cătune ceva mai răsărite. Drumurile din zonă se reduc la câteva cărări mai largi, iar oamenii de aici se deplasează pe jos, pe bicicletă, călare sau cu căruța, accesul cu mașina fiind imposibil din cauza lipsei infrastructurii.
Povestea cailor sălbatici de la Letea
Letea nu poate fi separată de povestea cailor sălbatici care trăiesc aici. Turiștii care aleg traseul lung spre Pădurea Letea pot vedea caii sălbatici, care sunt una dintre principalele atracții ale zonei.
Originea cailor de la Letea este și astăzi subiect de controversă. Una dintre legendele zonei spune că armatele otomane au lăsat mulți cai în urmă în aceste zone, apoi aceștia s-au adaptat aici și au început să se înmulțească.
La prima colectivizare din România, în 1958, aproape toți caii au dispărut. Însă la Letea, datorită suprafeței foarte mari, aceștia nu au putut fi găsiți și și-au pierdut urma printre dunele de nisip și vegetație, așa că au reușit să rămână în viață. După desființarea CAP-urilor, oamenii au primit caii înapoi, iar cei care nu aveau la ce să-i folosească, i-au lăsat liberi.
Nici numărul cailor sălbatici de la Letea nu se cunoaște cu exactitate. Se estimează că sunt în jur de 2.500 de cai abandonați de localnici, fiind exemplare unice de cai sălbatici în Europa.
O parte dintre caii sălbatici din Rezervația Biosferei Delta Dunării erau folosiți înainte de 1990 la scară largă, alături de mașinile agricole, pentru muncile câmpului. În urma declinului economic al zonei, mulți dintre acești cai au fost lăsați liberi, din cauza lipsei de resurse financiare și de personal care să îi îngrijească în ferme. Majoritatea cailor sălbatici din Grindul Letea s-au refugiat în aria protejată a pădurii, care se întinde pe aproximativ 2.800 ha.
Fiecare herghelie din Pădurea Letea este formată din câteva zeci de cai, uneori, peste 100, fiind condusă de un armăsar. Cele mai multe herghelii din zonă se află la Letea, iar restul trăiesc în Caraorman, pe Insula Sahalin sau în alte grinduri din Delta Dunării.
Caii sălbatici din Pădurea Letea sunt înalți, cu o alură zveltă și robuști, însă nu reprezintă o rasă distinctă, fiind un amestec între Huțul, singura rasă românească, și calul arab.
Ce atracții turistice sunt în Pădurea Letea
Pe lângă peisajele exotice și caii sălbatici, subiecte a numeroase documentare, Pădurea Letea este vizitată anual de mii de turiști români și străini, atrași de vegetația unică și de dunele de nisip care formează un relief unic în Europa.
O caracteristică a Pădurii Letea o constituie abundența de plante cățărătoare, vița sălbatică, hameiul, curpenul de pădure și, specia care dă aspectul mediteranean al pădurii, liana grecească. Lianele grecești pot ajunge chiar și la 25 de metri lungime, o caracteristică neobișnuită pentru solul zonei. Această liană se cațără pe copacii seculari, cu ramuri întortocheate, și creează senzația că te afli într-o pădure tropicală.
Speciile de animale de la Letea sunt o altă atracție a locului, majoritatea fiind specifice doar acestei zone. Vulturul codalb este cea mai mare pasăre care se regăsește printre speciile pădurii, caracteristica acestuia fiind întinderea aripilor, care poate ajunge la 2,5 metri. Pădurea Letea este habitatul enotului (un animal asemănător câinelui), al vulpii, vidrei și al viperei Renardi, vulturului pleșuv și al celui cu coada albă, dar și al șoimului.
Stejarii seculari din Pădurea Letea reprezintă o altă atracție pentru turiștii care sunt în căutarea florei deosebite a zonei. Unul dintre aceștia are peste 780 de ani, alții au 400-500 de ani, însă doar doi dintre acești copaci mai pot fi văzuți de vizitatori în cadrul traseelor turistice. Majoritatea nu au rezistență foarte mare la vânturile puternice și la intemperii, astfel că se rup și cad, însă nu se intervine asupra lor, ei fiind lăsați pe sol, pentru ca acesta să devină mai fertil.
Toate aceste specii de plante și animale, unele dintre ele foarte rare sau cu caracteristici deosebite, au făcut ca Pădurea Letea să necesite o atenție deosebită pentru păstrarea biodiversității.
Majoritatea turiștilor aleg să viziteze zona vara, însă localnicii spun că rezervația protejată este absolut spectaculoasă primăvara, în lunile aprilie-mai. La sfârșitul lunii aprilie înfloresc lăcrămioarele și bujorii, iar peisajul pare desprins din povești.
Cum ajungi la Pădurea Letea
Pădurea Letea se află în zona de nord a Deltei Dunării, lângă satul Letea, la 23 de kilometri nord-vest de orașul Sulina. Satul este legat de Sulina printr-un drum pietruit, iar de la Tulcea la Sulina se poate ajunge doar pe apă, cu navele de pasageri sau cu ambarcațiuni rapide. De la Sulina la Letea se poate ajunge atât pe apă, cât și pe uscat, în aproximativ jumătate de oră.
Pădurea Letea este o zonă strict protejată, iar accesul turiștilor se poate face doar dacă aceștia sunt însoțiți de agenții ecologici ai Administrației Rezervației Delta Dunării sau de angajații Romsilva.
Înainte de a vizita Pădurea Letea, este important să cunoaștem câteva lucruri și să știm că există reguli pe care trebuie să le respectăm, odată ajunși în zona protejată. Aici este interzisă culegerea plantelor din flora sălbatică sau prinderea animalelor sălbatice, indiferent de starea acestora. De asemenea, nu este permisă tăierea, ruperea sau distrugerea arborilor sau a lăstarilor.
În zona protejată din Pădurea Letea se poate ajunge pe 2 trasee, iar turiștii își pot alege varianta preferată. Unul dintre drumuri poate fi parcurs cu mașina, prin afara zonei protejate, iar în pădure se poate intra doar pe jos. Cel de-al doilea traseu se parcurge cu căruța trasă de cai.
Varianta pentru care optează majoritatea turiștilor este cea cu căruța, deoarece drumul trece prin pădure și peisajul este mult mai pitoresc. În plus, acest traseu este mult mai scurt și durează aproximativ o oră și jumătate, pe când cel cu mașina, care se face pe grindurile din afara pădurii, se face în 3 ore.
Oricare ar fi traseul ales, turiștii se pot bucura de priveliștea unică a acestor locuri, de modul straniu în care arborii din Pădurea Letea s-au dezvoltat. Aceștia au trunchiurile noduroase și contorsionate, aplecate înspre apă, iar lianele atârnă ca în peisajele exotice sau sunt înfășurate pe copaci, creând un tablou fascinant.
Fiecare traseu are avantaje și dezavantaje. Pe traseul lung, cel cu mașina, pot fi văzuți mai mulți cai, iar dacă îl alegi pe cel scurt, ajungi mai repede la destinație și vei avea mai mult timp să te bucuri de peisaj.
Pădurea Letea este unul dintre cele mai fascinante locuri din România, o poveste care abia așteaptă să fie descoperită, iar turiștii care ajung aici revin an după an, pentru a descoperi locuri noi, unice în această zonă. Vestiții cai de la Letea, flora și fauna din zonă și drumul până la rezervație sunt punctele de atracție ale unei regiuni subtropicale de neregăsit în altă parte a Europei.
Sursa foto: Unsplash, Pixabay
