Numit DN7C, Transfăgărășanul este, probabil, unul dintre cele mai frumoase și iubite drumuri din România și din Europa. Are în spate o istorie vastă, presărată cu momente dramatice și multă pasiune. Se spune că, după ce ajungi prima dată pe Transfăgărășan, dorința de a reveni nu te mai părăsește niciodată. Considerat o realizare a „epocii de aur”, Transfăgărășanul este visul meșterului Manole și dovada că ceea ce pot face mintea și mâna omului nu are limite.
Istoria unui drum de poveste
Drumul norilor – traseul
Condiții de circulație
Top atracții turistice pe Transfăgărășan
Istoria unui drum de poveste
La 20 septembrie 1974, la cota 2042 de pe platoul Bâlea Lac, a fost inaugurat Transfăgărăşanul (șantierul a continuat timp de câțiva ani, pentru asfaltare și alte activități conexe, ajungându-se la forma actuală abia în 1980). Lucrările de construcție au demarat pompieristic, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1969. Ceaușescu și-a arogat meritul de a avea ideea construirii acestui drum, dar existau schițe de proiect de pe vremea Regelui Ferdinand. Singurul merit care îi poate fi atribuit lui Ceaușescu este că a decis ca drumul să aibă două benzi, ceea ce, în planurile inițiale, nu fusese luat în calcul.
În memoria celor dispăruți, dar și a tuturor constructorilor, civili și militari, au fost ridicate două monumente: Poarta Geniștilor și Poarta Întâlnirii.
Poarta Geniștilor, pe tronsonul Cabana Bâlea-Cascada Bâlea, la cota 1200, amintește de momentul străpungerii unei porțiuni foarte dificile de stâncă, prin dinamitare, constând într-o bucată ascuțită de stâncă, cu o placă comemorativă, închinată trupelor de geniu ale Armatei României. Poarta Întâlnirii se află la cota 1600 și este un monument de marmură, care marchează locul unde cele două echipe de geniști, care lucrau, din sensuri opuse, la deschiderea drumului, s-au întâlnit. Se întâmpla în 16 august 1971.
Povestea Transfăgărășanului este spusă în 151 de kilometri de asfalt, 830 de podețe și 27 de viaducte, unele dintre ele fiind impresionante lucrări de artă. Pentru construcție, a fost necesară dislocarea mai multor milioane de tone de rocă, iar pentru aceasta, s-au folosit 6520 de tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea, cel mai mare din România.
Tunelul unește rutier văile glaciare Bâlea, la nord, și Capra, la sud, asigurând trecerea între sudul Transilvaniei și nordul Munteniei. Are 887 de metri, fiind lucrarea de artă rutieră din România situată la cea mai mare altitudine. Galeria are o înălțime de 4,4 metri, iar bandă de circulație are lățimea de șase metri. Aerisirea este naturală, prin intermediul curenților de aer. Deseori, într-o parte a tunelului este soare, iar în cealaltă plouă.
Drumul norilor – traseul
Transfăgărășanul începe din momentul în care se termină autostrada București-Pitești și faci dreapta spre Curtea de Argeș, la sensul giratoriu de la Bascov. Este a doua cea mai înaltă șosea alpină din România, care atinge altitudinea maximă de 2042 de metri (cea mai înaltă este Transalpina – DN67C, care urcă până la 2145 m) și începe după ce treci de Corbeni și Arefu, două sate de un pitoresc fantastic, situate puțin mai sus de Curtea de Argeș.
Drumul urcă lin și urmărește cuminte cursul Argeșului, râul fiind când pe stânga, când pe dreapta șoselei și, brusc, în momentul în care se zărește, cocoțată pe creastă, Cetatea Poienari, drumul începe să onduleze în curbe largi și urcă simțitor spre Valea lui Stan.
Podul lui Stan este una dintre lucrările de artă de pe traseul Transfăgărășanului și poate fi admirată înainte de a ajunge efectiv pe el. Câteva sute de metri mai sus, drumul străbate primul tunel, din cele cinci ale Transfăgărășanului. Este la kilometrul 57+465, are lungimea de 15,95 metri și lățimea de șase metri și a fost construit în 1962. Puțin peste 100 de metri este al doilea tunel (finalizat tot în 1962, cu lungimea de 51,47 metri și lățimea de 6,20), înainte de Barajul Vidraru.
Rămân în urmă și arcada barajului, și al treilea tunel, de la kilometrul 60+700 metri, cu lungimea de 117,10 metri și lățimea de șase, iar Transfăgărășanul continuă, urmărind îndeaproape conturul lacului Vidraru. După ce treci și cel de-al patrulea tunel, la kilometrul 61+400, cu cei 97,89 de metri lungime (mai larg decât precedentele) și lățimea de 7,10 metri, panta drumului rămâne lină până la Hotelul Posada, după care drumul șerpuiește, urmărind marginea oscilantă a lacului. Pe acest sector sunt porțiuni de drum drept, unele care coboară și altele care urcă ușor. Pe tot parcursul, lacul se va vedea mereu în stânga.
După Cabana Valea cu Pești, cocoțată pe stâncă, pe partea dreaptă, urmează o curbă strânsă la dreapta, după care drumul continuă aproape drept, pe mai bine de șapte kilometri. După câteva curbe, rămâne în urmă podul peste râul Valea cu Pești, lacul se îndepărtează pe partea stângă și aproape că nu se mai vede, iar Transfăgărășanul lasă în urmă cabana Zimbrul, revine, în curbe și ace de păr, pe malul lacului, ocolind fiecare prelungire a acestuia în albia artificială de printre culmile munților și se întoarce pe malul Argeșului, ca să urce meticulos spre Piscul Negru, pe coasta Făgărașului.
De aici în sus, drumul este plin de curbe și ascensiunea face urechile să pocnească din cauza presiunii scăzute. Aerul se schimbă, iar de jur împrejur sunt doar brazi. Vila Bâlea rămâne în urmă, tot pe stânga, după care vine o altă porțiune de drum drept. Trece pe lângă Parcul de Lemn și Conacul Ursului, pe dreapta, urcă două ace de păr care produc adrenalină și șoferului, și pasagerilor, apoi prin tunelul deschis, spre alte trei ace de păr. Contorsionările se liniștesc puțin, după un alt tunel deschis, care protejează drumul de căderile de bolovani, și, dintr-odată, se deschide o zonă de platou, unde se află complexul Capra.
După acest punct, pădurile de brazi dispar, lăsând loc doar vegetației alpine. Drumul este ușor, curbele sunt largi, este vizibilitate și se urcă în pantă spre Fereastra Zmeilor și Cascada Capra. Începând de aici și până la Punctul Salvamont de la cota 2000, poți admira unul dintre cele mai frumoase și mai provocatoare sectoare ale Transfăgărășanului. Sunt patru ace de păr și o uriașă curbă la stânga, priveliști care îți taie răsuflarea și nori pe care îi poți atinge cu mâna.
De la cota 2000, se vede șerpuirea limbii de asfalt și, abia aici, realizezi efortul celor care l-au făcut. Este frig (rar mai mult de 15 grade, chiar și în miezul verii), deseori negură, iar când apare soarele, te arde prin aerul curat. La finele lui mai, este mereu zăpadă de doi-trei metri. Pe coastele de stâncă, în locurile unde nu ajunge soarele, zăpada rezistă până în iulie, iar în anii mai reci, toată vara.
Drumul duce către tunelul Bâlea și străpunge muntele Paltinul. De partea cealaltă, ajungem la cabana de pe malul lacului Bâlea, iar drumul este un șir de serpentine, unele dintre ele foarte strânse. Traseul Transfăgărășanului este năvalnic pe partea Sibiului: pe stânga, rămâne în urmă Cascada Bâlea, iar până la cabana Vama Cucului, șerpuiește fără oprire, urcă și coboară abrupt și cotește când la stânga, când la drepta, iar și iar. După Vama Cucului se îmblânzește, ca să se oprească de tot, în satul Cârțișoara.
Trebuie spus că orice descriere, indiferent de măiestria sau spiritul practic al autorului, este doar o palidă umbră a realității.
Condiții de circulație
Transfăgărășanul este practicabil, în totalitate, doar patru luni pe an, din iulie până la finele lui octombrie. Zona montană înaltă este deschisă circulației rutiere, începând cu data de 1 iulie și până la 30 octombrie, drumul fiind impracticabil în sezonul rece. Iarna, drumul este deschis pe versantul sudic (dinspre Curtea de Argeș) până la complexul Piscul Negru (la kilometrul 104), iar pe cel nordic, până la Cabana Bâlea-Cascadă, la kilometrul 131.
În Făgăraș poate să ningă în octombrie și, uneori, chiar și în iunie, iar zăpada de pe versanți se topește doar în iunie. În sezonul rece, nu doar zăpada reprezintă marea problemă, ci și avalanșele și căderile de pietre.
Pe Transfăgărășan se circulă cu restricții chiar și în miezul verii. Viteza maximă este de 40 de kilometri pe oră. Există sectoare de drum care se parcurg cu 20 de kilometri pe oră, iar în plin sezon, aglomerația face ca circulația să fie efectiv bară la bară, ca în buricul Bucureștiului. Circulația este închisă după ora 21.00, inclusiv vara, până la ora 07.00, la peste 2000 de metri, pentru că traseul este extrem de periculos, din cauza numărului mare de curbe și viraje foarte strânse, a lățimii mici a drumului și a zonelor cu vizibilitate foarte redusă. Sunt porțiuni unde parapeții au fost smulși de căderile de pietre, alte zone unde aceștia sunt șubrezi, iar calea de rulare, îngustă.
De regulă, în mai începe deszăpezirea zonei înalte, dar, frecvent, stratul de zăpadă stratificat atinge 4-6 metri, astfel că operațiunile sunt lente și grele. În plus, carosabilul și structura terasamentului nu permit folosirea unor utilaje de mare putere.
Vremea este mereu schimbătoare, la peste 1800 de metri, pe ambele părți ale versantului, astfel că instabilitatea atmosferică poate duce la apariția unor fenomene meteorologice spontane, care afectează serios vizibilitatea. Sus, la Balea, lapovița este un fenomen normal și în august.
Un alt detaliu care trebuie luat în calcul sunt urșii, prezenți frecvent în zonă (tocmai pentru că accesul mașinilor este atât de strict limitat), aceștia fiind aici în habitatul natural, iar prezența lor pe șosea este semnalată destul de des.
Cauți cazare pe Transfăgărășan? Găsești pe OLX.ro
Top atracții turistice pe Transfăgărășan
Ar fi nedrept să le punem în ordine, pentru că ar părea o clasificare. În fapt, de la Curtea de Argeș până la Cârțișoara sunt zeci de obiective care merită puse pe lista celor ce trebuie văzute, fie că este vorba despre spectacolul naturii, fie despre mâna omului.
Lacul Bâlea
Lac glaciar, unul dintre cele 95 de lacuri ale Făgărașului, Bâlea este unul dintre cele mai frumoase și mai spectaculoase. Este situat la o altitudine de 2.034 de metri, are 360 de metri în lungime, o suprafață de 4,65 ha și o adâncime de 11,35 metri. În timpul verii, temperatura apei la suprafață variază între 10 și 15 grade Celsius. Căldarea Bâlea este rezervație științifică și cuprinde mai multe plante rare și animale ocrotite: capra neagră, râsul, acvila de munte.
Circul glaciar Bâlea este dominat de crestele crenelate, din care se ridică, de la est la vest, vârfurile: Vânătoarea lui Buteanu (2.507 m), Văiuga (2.443 m), Iezerul Caprei și Paltinu, despărțite de Șaua Caprei (2.315 m) și de Curmătura Bâlei (2.208 m).
Barajul și lacul Vidraru
În mod cert, este unul dintre cele mai frumoase din ţară. În plus, aici este mereu răcoare, fiind locul cel mai potrivit pentru a fugi de caniculă (în special bucureștenii și piteștenii, dar și cei de pe partea cealaltă a Făgărașului).
Lacul Vidraru este un lac de acumulare, creat în anul 1965 de barajul Vidraru, în județul Argeș, pe râul Argeș, pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor. De asemenea, lacul și instalațiile adiacente sunt folosite pentru recreere, turism și sporturi. Situat între Munții Frunții și Masivul Ghițu, lacul are o suprafață totală de 893 ha. Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani și jumătate, începând în anul 1960.
Vârful Moldoveanu
Everestul României – oficial, are 2.544 de metri, dar ultima măsurătoare oficială s-a făcut acum vreo 25 de ani și nu este exclus ca de atunci și până acum, înălțimea să se fi modificat.
Dacă ești bucureștean, traseul începe cu autostrada A1, Pitești, apoi dreapta spre Curtea de Argeș, apoi ușor în sus, pe Transfăgărășan, spre barajul Vidraru și tot înainte pe serpentine, spre coada lacului. La nivelul barajului Vidraru, Moldoveanu este undeva în dreapta sus, dar nu se vede, pentru că este înconjurat de alte vârfuri de 2.500 de metri. Din Valea Buda, pe partea opusă a Vârfului Râiosu, se pleacă pe picioare. Se trece de Muchea Mircea, ajungi la prima stână din muntele Podul Giurgiului, spre Curmătura Moldoveanului. De aici, abia poți vedea Vârful Moldoveanu, de o parte, și Vârful Roşu, de alta.
Drumul este greu, accidentat, și nu este recomandat decât în iulie și august, când nu mai există risc de avalanșă. În pas voinicesc, durează 4-5 ore. Nu se poate urca fără echipament de munte, haine groase (media de temperatură anuală pe Moldoveanu este de -3 grade Celsius), mâncare, apă și telefon mobil, deși doar în unele zone ai semnal. Este obligatorie o bună condiție fizică. Nu se urcă pe Moldoveanu fără să treci pe la punctul Salvamont de la Curtea de Argeș, pentru a anunța drumeția.
Dacă ai noroc de o zi senină și de aer limpede, priveliștea este fantastică: nu degeaba, pe crucea din vârf, pe o placă galbenă, este o frază a lui Lucian Blaga: „Opreşte, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea!”
Descoperă și alte trasee montane, AICI
Cascada Bâlea
Cascada Bâlea, denumită și Urlătoarea Bâlei, este situată în Munții Făgărașului, între vârfurile Moldoveanu și Negoiu, la peste 2200 de metri altitudine. Este cea mai mare cascadă în trepte din România, cu o cădere de 60 de metri, și marchează treapta inferioară a circului glaciar Bâlea.
Accesul se poate face pe Transfăgărășan până la cabana Bâlea Cascadă, iar de acolo, pe jos, circa 50 de minute, drept, până la cascadă, pe un traseu marcat.
Cetatea Poenari
Este un monument istoric pentru vizitarea căruia trebuie să urci 1480 trepte, pentru ca, mai apoi, să descoperi misterioasele ruine și legendele lui Vlad Ţepeş.
Situată în Cheile Argeşului, lângă Arefu, Cetatea Poenari a fost construită de Negru Vodă, în secolul XIV, cu scopul de a fi punct de observaţie şi de apărare. De la înălţimea cetăţii, poţi vedea Cheile Argeşului în toată splendoarea, Barajul Vidraru şi Munţii Făgăraş.
Mănăstirea Curtea de Argeș
Dacă Transfăgărășanul a fost visul lui Manole, Mănăstirea este marea sa realizare. Dar, dincolo de legende, bijuteria arhitecturală cu turle răsucite din piatră albă este ctitoria lui Neagoe Basarab (1512-1517). Biserica a fost ridicată pe locul vechii mitropolii, iar pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați. O parte din pictura originală este la Muzeul Național de Artă din București. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată în 1886, de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, discipol al lui Eugène Viollet-le-Duc, care i-a adus și unele modificări. Construită din piatră fățuită și profilată, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodița, reluat, ulterior, și în alte construcții (mitropolia din București, biserica fostei mănăstiri Cotroceni, mănăstirea Tismana etc.).
Dacă ești în căutare de oferte de cazare în Curtea de Argeș, aruncă o privire pe ofertele noastre de pe OLX.ro.
Curtea Domnească din Curtea de Argeș
În centrul orașului, fostă Capitală a Țării Românești, pot fi vizitate ruinele Curții Domnești, clădite în secolul al XIII-lea. Astăzi, au rămas doar câteva ziduri și structuri de piatră ale celor două pivnițe din casele domnești, descoperite în urma săpăturilor arheologice, și există certitudinea că acestea au aparținut lui Neagoe Basarab și lui Basarab I.
Muzeul Badea Cârțan
Aflat în Cârțișoara, muzeul a fost inaugurat în 1968 și cuprinde diferite obiecte care i-au aparținut ciobanului. Colecția cuprinde icoane pe sticlă, cărțile lui Badea Cârțan, fotografii vechi, ceramică și lăzi de zestre. Gospodăria este cuprinsă din tindă, pivniță și casa propriu-zisă, compusă din trei încăperi, tipică secolului al XIX-lea.
Badea Cârțan i-a cunoscut pe Ioan Slavici, Spiru Haret și Nicolae Iorga, de la ei învățând despre istoria poporului român și despre ideea de romanitate. A ajuns pe jos la Roma, în anul 1896, ca să vadă Columna lui Traian. Cârțan s-a culcat la baza Columnei, iar presa din Italia a scris că “Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. Din iubirea ce o purta față de istoria poporului român, Badea Cârțan a călătorit prin Elveția, Ungaria, Austria, Egipt, Ierusalim și Germania, pentru a se convinge singur despre relatările din cărțile ce le citea despre istoria țării.
Cetatea Medievală a Sibiului
Dacă ai biruit Transfăgărășanul și ai trecut de partea cealaltă a munților, de la Cârțișoara, unde se termină „drumul norilor”, și până la Sibiu mai sunt doar 45 de kilometri, drum de 30 de minute pe care merită să-l faci, fie și numai pentru a vedea Cetatea Medievală din „Orașul Roșu”. Era numit așa, pentru zecile de clădiri din cărămidă roșie care se vedeau de la mare distanță. Strada Cetății este, astăzi, una dintre zonele cele mai vizitate din Sibiu, întrucât păstrează aerul medieval al vechii cetăți, cu ziduri de fortificații, turnuri înalte și bastioane de apărare.
În timpul ocupației habsburgice, Sibiu era al doilea oraș ca importanță după Viena, datorită poziționării sale aproape de “Porțile Orientului”, adică în vecinătatea granițelor Imperiului Otoman, care a ocupat regiunea Moldovei, timp de mai multe secole.
Găsești cazare în Sibiu și în județul Sibiu, pe OLX.ro
Valea Argeșului este o zonă de un pitoresc aparte, care merită descoperită fie și doar de dragul Transfăgărășanului, pentru unicitatea, farmecul și provocările lui.
