Dacă ai avut vreodată ocazia să mergi la o nuntă la țară, să participi la o sărbătoare tradițională sau să fii primit ca musafir într-o gospodărie ardelenească ori maramureșeană, atunci sigur te-ai întâlnit cu paharele mici, din care ți s-a turnat cu generozitate o băutură tare, aurie sau cristalină. Poate ai auzit gazdele spunând că e „pălincă adevărată”, alții ți-au zis că e „țuică de prune”, iar în Maramureș, cu siguranță, ți-au oferit „horincă de două ori fiartă”.
Pentru tine, ca vizitator sau chiar ca român pasionat de tradiții, poate părea că toate sunt la fel. Și totuși, există diferențe clare între pălincă, țuică și horincă – diferențe care țin de ingredientele folosite, de procesul de distilare, de tăria alcoolică și de tradițiile locale. Află ce diferențe sunt între pălincă, țuică și horincă, dar și cum să le deosebești când vrei să alegi băutura potrivită!
Ce este pălinca?
Pălinca este considerată una dintre cele mai autentice băuturi tradiționale românești, originară în special din Transilvania și Maramureș. Când întrebi localnicii ce este pălinca, ți se va răspunde simplu: este o băutură tare, obținută exclusiv din fructe fermentate și distilate de două ori. Pălinca nu este orice fel de rachiu, ci are reguli clare de preparare și chiar o recunoaștere la nivel european, fiind protejată ca produs tradițional.
Originară din Ungaria, pălinca se prepară din diverse fructe, prune, caise, mere, pere sau cireșe. Cuvântul pălincă provine din limbile slave, „paliti”, care înseamnă „a arde, a distila”. Pentru ca un fruct să fie potrivit pentru producția de pălincă, acesta trebuie să fie dulce, cele mai frecvent folosite fiind caisele și perele, însă se utilizează și dude, prune sau vișine. În Mehedinți, se folosește cu precădere un soi de prune rotunde, galbene, „bobolane”, care oferă o aromă ușor dulceagă pălincii obținute.
Cum se face pălinca?
Procesul de preparare al pălincii este un adevărat ritual. Fructele culese trebuie să fie coapte și sănătoase. Iată în ce constă rețeta tradițională de pălincă!
1. Pregătirea fructelor
Primul pas pentru fabricarea pălincii este pregătirea fructelor. Sâmburii sunt îndepărtați, pentru ca cianidele să nu deterioreze procesul de distilare. Unele fructe folosite pentru prepararea pălincii sunt pasate, pentru ca amestecul să fie mai moale și mai ușor de prelucrat.
2. Fermentarea
Al doilea pas este procesul de fermentare. Pentru anumite fructe, de exemplu, gutui, este nevoie de un aditiv pentru ca fermentarea să înceapă. În general, se adaugă acid citric. Fermentarea are loc într-un mediu lipsit de oxigen. Temperatura ideală pentru ca procesul de fermentare să se desfășoare corespunzător este între 14-16°C și durează între 10 și 15 zile.
3. Distilarea
Al treilea pas este distilarea, care se produce în două moduri: într-un alambic simplu sau într-o coloană de distilare. Distilarea cu ajutorul alambicului este considerată modalitatea tradițională de preparare a pălincii, iar cea care este preparată astfel este întotdeauna dublu distilată.
În prima etapă, alcoolul este extras din amestecul fermentat, iar în a doua, gustul fructului este obținut din amestec. A doua distilare influențează cel mai mult calitatea pălincii și este nevoie de un producător experimentat pentru a obține rezultatul dorit.
Distilarea în coloana de distilare se face o singură dată; procesul este mult mai rapid și mai ieftin decât în cazul în care se folosește un alambic, iar pălinca obținută nu are un gust la fel de intens.
4. Depozitarea
Aroma deosebită a unei pălinci bune începe de la alegerea soiului de fructe și se termină cu servirea în paharele potrivite, însă o etapă importantă este depozitarea. Butoaiele din lemn sunt cele mai potrivite, pentru că ajută la derularea procesului de învechire a pălincii, datorită pătrunderii oxigenului prin porii doagelor. Lemnul cel mai potrivit pentru păstrarea pălincii este cel de gorun, dar aroma puternică este oferită de cel de dud. Este recomandat să se folosească butoaie mai vechi, în care s-a mai păstrat pălincă, pentru a obține culoarea galbenă și gustul ușor taninos.
Cu toate acestea, nu toate tipurile de pălincă pot fi păstrate în butoaie din lemn, pentru că acestea ar putea anula aroma fructată a băuturii. Pălinca din cireșe sau din zmeură nu se poate păstra mai mult de 3 ani, pentru că începe să se oxideze și își pierde din miros și din buchet.
Regiunea cu cea mai veche tradiție în prepararea pălincii este Satu Mare, unde este denumită și „țuica diplomaților”, datorită gustului fin și procesului complex de preparare.
👉 Dacă vrei să vizitezi această zonă a țării și să bei pălincă după rețeta tradițională, găsești pe OLX.ro cele mai bune oferte de cazare în Satu Mare!
Cum se bea pălinca?
Dacă mergi în Ardeal, nu există masă festivă sau vizită la prieteni unde să nu ți se ofere pălincă. Este un semn de respect și de ospitalitate. De regulă, pălinca se bea din păhărele mici, înainte de masă, ca aperitiv. Aroma ei puternică deschide apetitul și pregătește organismul pentru felurile bogate de mâncare. Și, crede-ne, puține momente sunt mai autentice decât să guști o pălincă lângă un bulz ardelenesc cald! Iată câteva sugestii!
- Pentru a te bucura din plin de aroma specială a unei pălinci bune, aceasta trebuie servită la 18–23°C. La o temperatură mai scăzută, buchetul este mai greu de apreciat.
- Forma paharului influențează întreaga experiență. Paharul ideal este larg la bază și mai îngust la gură, în formă de lalea. Forma relativ îngustă a paharului concentrează buchetul eliberat de la bază, potențând aroma.
- Există, de asemenea, o anumită poziție în care se ține paharul de pălincă. Dacă este un pahar cu picior, acesta trebuie ținut în palmă, între degete, pentru a încălzi puțin pălinca. Aceasta nu se servește niciodată foarte rece; în momentul în care se încălzește puțin paharul, se eliberează aromele.
- Pălinca, spre deosebire de țuică, nu se bea dintr-o înghițitură, ci se degustă pe îndelete, pentru a simți aroma. Băută rapid, nu simți decât tăria și o senzație puternică de arsură.
Ce este țuica?
Țuica este o băutură alcoolică tradițională românească, ce se prepară exclusiv din prune, având o concentrație de alcool între 24-65%. Țuica este, de asemenea, materia primă pentru fabricarea coniacului tradițional, din diferite fructe, cu aromă de cafea. Țuica reprezintă un simbol al Ardealului și a fost atestată documentar în 1386, la Bistrița, printr-un act oficial maghiar, sub denumirea de „cujka”.
Termenul generic de „țuică” se referă la băuturile alcoolice preparate din prune, iar una din prezentările comerciale renumite este „țuica cu fruct”, o sticlă de țuică în care se află o prună întreagă. Se obține prin agățarea în copac primăvara a sticlelor, în care fructul crește până la maturitate.
Cum se face țuica?
Tradițional, țuica se prepară începând din luna octombrie până la începutul lui decembrie. Procesul trebuie terminat până de Crăciun, pentru a nu lăsa lucruri neterminate înainte de trecerea în noul an. Prunele se lasă la fermentat timp de 6-8 săptămâni, în butoaie mari, iar distilarea se face în cazane, folosind o sursă de foc tradițională, de obicei cu lemne sau cărbune.
Temperatura este controlată prin interpretarea zgomotelor produse de metal și prin degustarea băuturii în diferite momente, pe parcursul procesului. În urma distilării, se obțin 2 tipuri de țuică:
- țuica obișnuită, care este distilată o singură dată, cu o concentrație de 24-40% alcool;
- pălinca de prune sau horinca, denumită astfel în funcție de regiune, care este distilată de 2 ori, cu o concentrație între 50-65% alcool. Este cel mai renumit tip de țuică și este servit înainte de masă; în anumite regiuni, mai ales în Transilvania, este băutura cu care sunt întâmpinați oaspeții.
👉 Dacă plănuiești să vezi cele mai importante atracții turistice din Brașov și te cazezi la o pensiune rustică, fii sigur că gazdele te vor întâmpina cu păhărele de țuică autentică!
După distilare, țuica se păstrează în butoaie mari din lemn de dud, între 6 luni și 10 ani. Culoarea gălbuie perlată a țuicii și aroma puternică sunt date de lemnul de dud. Pentru a verifica autenticitatea, se pune apă în țuică, iar culoarea obținută nu trebuie să fie albă sau opacă.
Cum servești țuica?
În mod normal, țuica se bea înainte de masă, pentru a crește apetitul (tradițional, înaintea fiecărei mese a zilei). În majoritatea cazurilor, se servește o cantitate foarte mică, ce se bea dintr-o singură înghițitură. Țuica este servită la toate evenimentele importante: nunți, botezuri, festivaluri ale recoltei, sărbători religioase sau reuniuni de familie. În majoritatea zonelor rurale din România, este băutura folosită cel mai des pentru a însoți un toast.
Una dintre cele mai frumoase tradiții din România iarna este să servești țuica fiartă, cu piper sau cuișoare, pentru a încălzi oaspeții. În plus, la mesele mari, ți se va turna obligatoriu un pahar de țuică înainte să începi să mănânci.
Ce este horinca?
Horilka este o băutură tradițională ucraineană, care este distilată, în general, din cereale sau, mai rar, din cartofi, miere sau trestie de zahăr. Termenul „horilka” este folosit în sens larg în limba ucraineană pentru a face referire la vodcă sau alte băuturi spirtoase tari, cuvântul de bază însemnând „a arde”. Concentrația băuturii tradiționale este de 40% alcool.
În Maramureș și în Ardeal, termenul „horincă” se referă, de fapt, la pălincă, băutura tradițională cu care oaspeții sunt întâmpinați în orice gospodărie de către gazde. Politicos este să bei tot ce e în pahar, pentru că, altfel, se spune că aduci ghinion în casă.
Pentru a recunoaște o horincă de calitate, scutură ușor paharul; dacă rămân mici bule lângă buza paharului, înseamnă că horinca este naturală, fără aditivi. Cu cât sunt mai multe bule și rezistă mai mult înainte de a se sparge, cu atât horinca este mai pură și buchetul mai aromat.
Cum se face horinca?
Fiecare familie de moroșeni are propria rețetă de preparare a horincii, iar fiecare gospodar se mândrește că tehnica lui de fabricație este cea mai bună. Horinca după rețeta tradițională nu diferă foarte mult de pălincă, metoda fiind aceeași.
Fructele fermentate în butoaie mari din lemn sunt zdrobite, apoi transferate în cazane din cupru și sunt fierte la foc mic, timp de multe ore, amestecând periodic. Primul lichid care se obține în urma distilării se numește „frunte” și se poate păstra pentru uz casnic sau se aruncă, fiind mult prea tare. Fructele se înlocuiesc în timpul procesului ori de câte ori cantitatea de lichid scade semnificativ și nu mai are alcool.
Vaporii eliberați în urma fierberii borhotului (fructele fermentate și zdrobite) trec prin alambic și condensează, rezultatul fiind un lichid incolor, cu o concentrație de aproximativ 30 de grade. În urma fierberii și evaporării apei, cazanul se spală bine, iar țuica se fierbe din nou, la foc foarte mic, timp de câteva ore. Aceasta este cea de-a doua distilare, în urma căreia se obține horinca, un lichid care trebuie să fie incolor. Horinca obținută astfel este testată, iar în cazul în care este mai tare de 50 de grade, se diluează cu apă distilată sau apă de la fântână.
Horinca se păstrează cel mai bine în butoaie mari din lemn de dud, care dau culoarea ușor gălbuie și aroma intensă.
Cum se bea horinca?
Dacă vizitezi Maramureșul, ți se va oferi horincă la orice pas: când intri într-o casă, când începi o masă cu bucate tradiționale, chiar și când te întâlnești pe uliță cu cineva. Este considerată „băutura de bun-venit”.
Se bea din păhărele mici, dar cu aceeași solemnitate ca pălinca. În plus, există obiceiul de a închina paharul nu doar pentru sănătate, ci și pentru prietenie și belșug.
Diferențe între pălincă, țuică și horincă
Deși la prima vedere par asemănătoare, pălinca, țuica și horinca au trăsături distincte. Iată cum să deosebești pălica, țuica și horinca!
Ingrediente
- Țuica: exclusiv din prune.
- Pălinca: din mai multe tipuri de fructe (prune, mere, pere, caise, gutui).
- Horinca: mai ales din prune, dar cu particularități de învechire.
Proces de distilare
- Țuica: o singură distilare.
- Pălinca: dublă distilare.
- Horinca: dublă distilare, cu învechire în butoaie.
Tărie alcoolică
- Țuica: 24–40 de grade.
- Pălinca: 45–55 de grade.
- Horinca: adesea peste 50 de grade.
Zone de proveniență
- Țuica: Muntenia, Oltenia.
- Pălinca: Transilvania.
- Horinca: Maramureș, Țara Oașului.
Statut cultural
- Țuica: băutură populară, accesibilă.
- Pălinca: băutură nobilă ardelenească, recunoscută și protejată.
- Horinca: simbol al ospitalității maramureșene.
Sursa foto: Shutterstock
Indiferent unde ai călători în România, mai ales de sărbători, trebuie să știi că nicio masă tradițională nu începe fără servirea unei tării. Pentru a deschide apetitul, indiferent că ești în Ardeal, Maramureș, Banat sau Oltenia, gazdele primitoare așează pe masă păhărele cu licoarea gălbuie care dă startul bunei dispoziții. Metodele de distilare și fructele din care sunt preparate țuica, pălinca și horinca sunt diferite, însă rezultatul este, fără îndoială, același – o băutură tradițională, care de secole aduce zâmbete pe buze și leagă prietenii.
