Cunoscut astăzi drept primul stil de arhitectură românesc, stilul brâncovenesc este asociat domnitorului Constantin Brâncoveanu, sub patronajul căruia a înflorit la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea. În acest stil local, exista un melanj de trăsături inspirate din Rusia din vremea lui Petru cel Mare, Franța lui Ludovic al XIV-lea, curtea sultanilor din Constantinopol și Italia renascentistă. Simetria și decorațiunile înflorate, inspirate din natură, caracterizează acest stil, iar odată cu el, Brâncoveanu a eliminat ideea de moșie nobiliară.
Reședințele boierești au devenit, la sfârșitul secolului al XVII-lea, adevărate palate a căror arhitectură amintește de unele detalii folosite în domeniile nobiliare din nordul Italiei. În cele ce urmează, vom explora în detaliu ce înseamnă stilul brâncovenesc, care sunt elementele sale definitorii, precum și care sunt clădirile emblematice ale acestui stil, multe dintre ele fiind deschise vizitatorilor. Hai să descoperim istoria stilului brâncovenesc!
Descrierea și istoria stilului brâncovenesc
Stilul sau arta brâncovenească, așa cum a fost numită, este o îmbinare între tradițiile locale, valahe, bizantine, orientale și occidentale, importate mai ales din arhitectura italiană. În fapt, se realizează o punte între Occident și Orient, la care se adaugă elemente originale de inspirație locală. Acest stil a influențat artele plastice din Țara Românească, iar termenul a fost folosit până în jurul anului 1730, pe vremea primilor Mavrocordați.
De fapt, această inovație arhitecturală locală începe la sfârșitul secolului al XVII-lea, în epoca lui Ștefan Cantacuzino (1679-1688), se continuă cu perioadă brâncovenească, pentru ca, mai apoi, perioada de creație artistică să se încheie odată cu guvernarea primilor domni fanarioți (1714-1730). După execuția lui Brâncoveanu în 1714, arhitectura brâncovenească a continuat să fie definitorie pentru Țara Românească în primele decenii ale secolului al XVIII-lea. În Bucureștiul postbrâncovenesc, de pildă, au fost ridicate numeroase biserici și ansambluri mănăstirești de către boieri și ierarhi ai timpului, care au perpetuat noul stil.
Printre ctitoriile reprezentative ale acestei perioade târzii se numără Biserica Kretzulescu din București (1720-1722, ridicată de Iordache Kretzulescu și soția sa Safta – fiica lui Brâncoveanu), Biserica Stavropoleos din București (construită în 1724 de călugărul grec Ioanichie), Mănăstirea Antim (1713-1715, ctitorie a mitropolitului Antim Ivireanul) și Biserica Sf. Spiridon Vechi (ridicată în 1747 din inițiativa domnitorului Constantin Mavrocordat). Aceste edificii, ridicate după epoca brâncovenească propriu-zisă, prezintă caracteristicile stilului și sunt adesea încadrate în ceea ce specialiștii numesc arta postbrâncovenească.
Stilul brâncovenesc se deosebește prin elementele de pietrărie prelucrate artistic, detaliile în relief, accentuate prin tehnica „à jour” în sculptarea pietrei și în prelucrarea lemnului, și prin motivele vegetale: vrejuri, acant (floare cu petale mari, uneori spinoase), struguri, floarea-soarelui.
Bineînțeles că este important și contextul în care apare stilul brâncovenesc. Între 1680 și 1730, când au fost ridicate cele mai multe edificii în stil brâncovenesc, specifice acestui curent, Brâncoveanu și contemporanii săi călătoriseră mult în străinătate. Reveniți în țară, au început să ridice numeroase lăcașe de cult, dar și case somptuoase, numite în acea perioadă palate, inspirate de călătoriile în țări precum Franța sau Italia. Așa au fost ridicate Biserica Doamnei (1680), Mănăstirea din Horezu (1697) din județul Vâlcea sau Palatul Mogoșoaia (1702), din Ilfov.
Deși a apărut pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, stilul brâncovenesc a început să fie apreciat, inclusiv comparat cu stilul art nouveau, la începutul anilor 1900 și, mai apoi, în interbelic. Mai important, în perioada de după 1900 – în special în anii interbelici – arhitecții români au inițiat o renaștere a stilului brâncovenesc, sub forma stilului neoromânesc (numit și neo-brâncovenesc). Arhitectul Ion Mincu, de pildă, a fost primul care a susținut crearea unui stil arhitectural național modern, inspirat din tradiția brâncovenească și cea a satului românesc.
Practic, stilul neoromânesc a reprezentat o înviere a arhitecturii brâncovenești într-o formă adaptată vremurilor moderne, reafirmând valoarea acestei arte brâncovenești în identitatea culturală a României. Multe clădiri publice și vile din București și din țară, ridicate în prima jumătate a secolului XX, poartă amprenta acestui stil neo-brâncovenesc.
Stilul brâncovenesc: caracteristici definitorii
Stilul brâncovenesc se remarcă printr-o serie de elemente arhitecturale și decorative distinctive, care îl fac ușor de recunoscut. Iată care sunt cele mai importante caracteristici ale stilului brâncovenesc!
Planul simetric al construcțiilor
Clădirile brâncovenești au de obicei un plan dreptunghiular, cu încăperi dispuse simetric față de un ax central, denotând influența arhitecturii clasice occidentale și un spirit raționalist. Această simetrie se regăsește și în organizarea curților: la palatele brâncovenești, poarta și anexele gospodărești erau așezate opus reședinței, pe aceeași axă, iar la mănăstiri biserica ocupa de regulă centrul incintei, cu clădirile anexe dispuse simetric de-o parte și de alta.
Arcadele trilobate (în formă de treflă)
Arcurile ușilor, ferestrelor sau ale loggiilor au adesea forma trilobată (trei loburi, inspirate de arcada orientală și bizantină), conferind fațadelor un aer elegant și exotic. Forma particulară a acestor arcade trilobate este un împrumut din arhitectura otomană și persană, adaptat însă în spiritul local. Ele constituie un element decorativ important care îmbogățește atât aspectul fațadelor exterioare, cât și pe cel al spațiilor interioare (în cazul pridvoarelor închise).
Pridvorul deschis și foișorul
Preluat din arhitectura tradițională țărănească (prispa caselor), pridvorul devine în epoca brâncovenească unul dintre elementele definitorii ale clădirilor. Fie că este vorba de pridvorul unei biserici sau de foișorul (loga) unui palat, acesta constă într-o verandă deschisă, amplasată în mod obișnuit pe latura principală a clădirii, sprijinită pe coloane și deschisă către curte sau grădină.
Pridvoarele brâncovenești creează o tranziție armonioasă între interior și exterior, permițând contemplarea naturii din spațiul adăpostit al clădirii. La palatele brâncovenești (de exemplu, la Mogoșoaia sau Potlogi) pridvorul de la etaj este înălțat și prevăzut cu o scară exterioară monumentală din piatră, care leagă direct spațiul locuirii de grădină sau curte. Foișorul este adesea piesa centrală a fațadei spre curte, impresionând prin dimensiuni și decorație.
Loggia
Pe una dintre laturile clădirii, spre o deschidere largă, un câmp sau un lac, se afla loggia (un fel de verandă cu mai multe bolți), inspirată de arhitectura venețiană, care se sprijinea pe stâlpi frumos sculptați. Specific stilului brâncovenesc este amplasarea unei loggii elegante pe fațada dinspre grădină sau lac a palatelor, așa cum se vede la Palatul Mogoșoaia (loggia centrală în stil venețian) sau la Palatul Potlogi (loggia spre heleșteu). Arcadele loggiilor sunt susținute de coloane subțiri, creând un spațiu deschis care aduce lumină și oferă priveliști frumoase către exterior.
Coloanele și balustradele sculptate
Stilul brâncovenesc introduce colonade grațioase în locul stâlpilor masivi folosiți anterior. Coloanele sunt realizate din piatră, mai zvelte decât cele de zidărie, uneori cu fusul răsucit (torsadat) și cu capiteluri bogat decorate, ceea ce atenuează masivitatea construcției și adaugă eleganță și verticalitate ansamblului. Balustradele din piatră, traforate cu motive florale sau geometrice, unesc coloanele pridvoarelor și loggiilor, accentuând ritmul fațadelor.
Primele palate brâncovenești au introdus aceste coloane sculptate, care au devenit repere obligatorii la construcțiile ulterioare în stil brâncovenesc. Existau în general două tipuri de capiteluri folosite: unele de inspirație corintică sau compozită, cu frunze de acant stilizate, și altele cu forme geometrice combinate cu motive vegetale (vița-de-vie, strugurii, rozetele, trandafirii, știuletele de porumb), elemente zoomorfe (păsări, dragoni, șerpi) sau elemente antropomorfe (sfinți, îngeri, serafimi).
Bolțile și cupolele în stil brâncovenesc
Arhitectura brâncovenească preia de la tradiția bizantină folosirea bolților semisferice (calote) la interior, mai ales în beciuri, pridvoare sau încăperi mari. Pivnițele palatelor erau adesea acoperite cu bolți sferice sprijinite pe un stâlp central, asigurând atât stabilitate, cât și un aspect monumental spațiilor utilitare. De asemenea, bisericile brâncovenești mențin planul tradițional bizantin (pronaos, naos, altar) dar adaugă de regulă pridvorul deschis, acoperit cu o boltă și el. Turlele bisericilor brâncovenești sunt, în mod obișnuit, octogonale și așezate pe baze pătrate, cu acoperișuri evazate, preluând elemente de la arhitectura moldovenească și muntenească anterioară.
Decorațiunile sculptate și pictate
Exuberanța decorativă este poate trăsătura cea mai fermecătoare a stilului brâncovenesc. Pereții erau decorați în special cu flori și picturi cu tematică religioasă, mitologică sau istorică. Coloanele folosite la primele palate devin elemente cheie pentru următoarele construcții în stil brâncovenesc. Acestea erau de două tipuri: capiteluri cu forme geometrice și decorate cu elemente vegetale sau zoomorfe și capiteluri cu model vegetal, inspirate de ordinul corintic, sau compozit.
Pe lângă decorațiunile sculptate, arhitectura brâncovenească se mai remarcă și prin decorația în stuc. Aceasta poate fi admirată mai ales la Palatul de la Potlogi și la Biserica Fundenii Doamnei, unde decorațiunile amintesc de miniaturile persane.
Sculptura în lemn specifică stilului brâncovenesc
Meșterii brâncovenești s-au remarcat și prin extraordinara finețe a sculpturilor în lemn, vizibile mai ales în mobilierul bisericesc (icoane, catapetesme) și în ușile monumentelor. Astfel, prispa preluată de la așezările țărănești avea să fie folosită atât în construcția palatelor, ca un popas între interior și exterior, cât și în pridvoarele bisericilor. Ușile de intrare de la Biserica Stavropoleos din București sau de la Mănăstirea Horezu din Vâlcea sunt exemple grăitoare: executate din lemn masiv, ele sunt acoperite de un bogat decor sculptat, în care motivele florale și geometrice se împletesc în relief. Această tradiție a lemnăriei decorative venea pe filiera artei populare locale, dar a fost rafinată sub Brâncoveanu la rang de artă cultă.
Îmbinarea funcționalității cu estetica
Clădirile brâncovenești nu erau doar frumoase, ci și bine adaptate nevoilor epocii. Palatele boierești erau clădiri masive din piatră, cu un singur etaj. La parter locuiau slujitorii, iar la etaj domnitorul, familia sa și invitații. Această separare funcțională verticală denotă atât influența occidentală (palatele italiene aveau piano nobile la etaj), cât și adaptarea la clima locală (parterul mai răcoros vara, etajul ferit de umiditate).
Multe reședințe brâncovenești erau dotate cu instalații relativ moderne pentru vremea lor – fântâni sau sisteme de aducțiune a apei, băi interioare – ceea ce le făcea deosebit de confortabile pentru acea perioadă. De pildă, palatele de la Potlogi și Mogoșoaia aveau băi turcești și sisteme de canalizare rudimentare, un lux neobișnuit chiar și la curțile domnești ale vremii.
Toate aceste trăsături fac ca stilul brâncovenesc să fie adesea descris ca un stil eclectic armonios, un baroc autohton. Istoricii de artă au folosit sintagma de „baroc brâncovenesc”, evidențiind că, asemenea barocului occidental, și arta brâncovenească îmbină o structură riguroasă, echilibrată, cu o ornamentație bogată, uneori exuberantă.
Clădiri reprezentative stilului brâncovenesc
Cele mai remarcabile clădiri ridicate în epoca brâncovenească sunt palatele. Acestea erau frecvent construite în apropierea unui lac, în cadrul unei incinte rectangulare. Opuse reședinței care beneficia de o pivniță se aflau poarta și anexele gospodărești. Latura dinspre curte includea un foișor cu scară, iar cea dinspre lac, o loggie. Având în vedere că aceste construcții au apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea, erau considerate moderne atât prin stilul arhitectural, cât și prin aducția de apă și grupurile sanitare moderne, un confort nesperat chiar și la curțile domnești. Află în continuare mai multe despre cele mai cunoscute clădiri în stil brâncovenesc din România!
Reședința de vară din Potlogi a domnitorului Constantin Brâncoveanu
Palatul din Potlogi a fost construit la inițiativa lui Constantin Brâncoveanu, în 1698. Având în vedere că se oprea mult prin acest sat, în drumurile sale dintre București (unde avea reședința de iarnă) și Târgoviște (unde avea reședința de vară), a hotărât să construiască o nouă reședință de vară. O altă sursă spune că această construcție a fost pregătită pentru Constantin, fiul său cel mare și urmașul prezumptiv la tronul țării.
Complexul acoperă o suprafață de 23.000 de metri pătrați și este format din palat, vechea casă boierească, locuințele slujitorilor, cuhnia (bucătăria de vară), droșcăria (șopronul pentru trăsuri), încăperile corpului de gardă și poarta de intrare.
Alături de palatul în stil brâncovenesc, se află o biserică înălțată în 1683, pe vremea când era spătar. În curte se afla unul dintre cele mai impresionante elemente de arhitectură medievală românească, și anume, curtea domnească. Aceasta includea pivnița, parterul și etajul. Pe laturi existau patru scări, dintre care astăzi mai sunt doar două, care permit accesul spre curte și grădină.
Pivnița pe jumătate îngropată era mărginită de camerele de serviciu, la est și la vest, și de loggia la nord. La aceasta aveai acces prin colțul de sud-est al palatului, zona fiind boltită în calote sprijinite de un stâlp situat central. Deasupra acestui stâlp se afla o ascunzătoare care făcea parte din camera tezaurului. Etajul avea ferestre mari, arcuite în partea superioară, iar pereții interiori și exteriori erau decorați cu stucaturi cu decorațiuni florale, renascentiste și orientale.
Casa egumenească de la Mănăstirea Dintr-un Lemn (începutul secolului al XVIII-lea)
Mănăstirea Dintr-un Lemn este o altă construcție remarcabilă a stilului brâncovenesc. Legenda spune că această mănăstire a fost construită din lemnul unui singur stejar, de unde și numele său. Casa egumenească (egumen este un regionalism pentru stareț) este dispusă pe două niveluri. La primul se află două pivnițe. La exterior, lipită de zidul fațadei, se află o scară care te duce la nivelul superior, într-un foișor mărginit de șase arcade. Elementele arhitecturale specifice includ foișorul dinspre curte, care facilitează accesul la pivniță, intrarea principală a locuinței și loggia de pe fațada posterioară.
Biserica din apropiere adăpostește două policandre, primite în dar de la Șerban Cantacuzino și Marica Brâncoveanu, trei icoane mari, împărătești, și 36 de icoane mai mici, realizate între 1833 și 1840. În urma restaurării din 1938-1940, realizate la inițiativa Ministerului Aerului și Marinei, acest ansamblu arhitectural a devenit un altar de închinare pentru aviatori și marinari. Mănăstirea se află la aproximativ 25 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, în comuna Frâncești, și poate fi vizitată pentru a admira atât biserica de lemn, cât și casa egumenească brâncovenească din incintă.
👉 Dacă dorești să vizitezi Mănăstirea Dintr-un Lemn și ești în căutarea unei cazări în Râmnicu Vâlcea, vezi ofertele noastre de pe OLX.ro! Cu siguranță vei găsi locul potrivit pentru sejur.
Palatul Mogoșoaia (1702), restaurat și modificat de Martha Bibescu
Palatul Mogoșoaia este singura construcție în stil brâncovenesc rămasă întreagă și este una dintre destinațiile de top de lângă București. Similar altor construcții din acea epocă, se află într-o curte generoasă cu formă dreptunghiulară, mărginită pe trei laturi de ziduri de piatră, iar latura dinspre apus este lăsată liberă, oferind o priveliște asupra lacului, în ale cărui ape se oglindește și palatul. Clădirea are subsol, parter și etaj. La subsol se află o pivniță despărțită de un stâlp impozant în patru compartimente, fiecare fiind acoperit cu o cupolă. La parter, se aflau camerele de locuit pentru slujitori, iar la etaj, unde se ajungea printr-o scară exterioară (la ultima restaurare s-a introdus și o scară interioară), se aflau camerele locuinței domnitorului: apartamentul domnului, al doamnei și central, un vestibul.
Ca și în cazul altor palate în stil brâncovenesc, și Palatul Mogoșoaia include celebra loggia în stil venețian. De această dată, este plasată în mijlocul fațadei, dinspre lac spre grădină. Elementele decorative completează cu gust arhitectura bine păstrată: foișorul de la intrare, cupola pictată, sculpturile monumentale și picturile. Pe bolta uneia dintre încăperile de la etaj se afla (din păcate, a fost dărâmată în 1780) o frescă ce ilustra călătoria lui Constantin Brâncoveanu la Adrianopol și întâlnirea cu padișahul, din 1703.
Renovările palatului au început în 1912, la inițiativa Marthei Bibescu, o rudă mai îndepărtată a familiei princiare. Lucrările au fost întrerupte, iar bombardamentele germane au cauzat distrugeri Palatului Mogoșoaia. Martha Bibescu a reluat renovările după 1920, la întoarcerea de la Londra. Palatul a fost reinaugurat în 1927, însă unele lucrări interioare s-au prelungit până în 1935.
În perioada în care s-a aflat în proprietatea Marthei Bibescu, Palatul Mogoșoaia a fost vizitat de Charles de Gaulle, Marcel Proust, Winston Churchill, Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei și Regina Maria a României. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Palatul a fost un loc de întâlnire pentru diplomații aliați, fiind închiriat delegației elvețiene din România. Palatul Mogoșoaia, considerat unul dintre cele mai frumoase castele din România, se află la doar 15 km de București și poți ajunge cu mașina personală sau cu mijloacele de transport în comun.
Vechiul Palat Mitropolitan (1654-1708) din București
Palatul Mitropolitan (numit și Palatul Patriarhal) este un edificiu situat pe Dealul Patriarhiei, iar în prezent, funcționează ca reședință patriarhală. În momentul zidirii clopotniței, complexul era înconjurat de ziduri care protejau construcțiile mănăstirești. În 1698, Constantin Brâncoveanu dispune construirea unei porți de intrare în interiorul mănăstirii, sub forma unei clopotnițe, dar și un foișor.
Între 1932 și 1935, palatul a fost modernizat și modificat, iar arhitectul Gheorghe Simotta a adăugat un corp, format din sala mare a Tronului, cancelariile Patriarhiei, apartamentul Patriarhului și alte încăperi. Ceva mai târziu, în 1956-1958, și clopotnița a fost restaurată. Astăzi, Palatul Patriarhal încă păstrează pe alocuri decorațiuni și detalii brâncovenești (în special la foișorul clopotniței și în unele elemente de la parterul vechi), deși clădirea a căpătat un aspect mai eclectic prin adăugirile ulterioare.
Palatul Mitropolitan se află pe Dealul Mitropoliei la câteva minute de Piața Unirii, însă nu este deschis vizitării publice (fiind folosit ca sediu administrativ al Bisericii Ortodoxe Române). Totuși, exteriorul și curtea pot fi admirate de oricine urcă dealul Patriarhiei.
👉 Dacă dorești să vizitezi Palatul Mitropolitan și ești în căutarea unei cazări în București, aruncă o privire pe ofertele noastre de pe OLX.ro! Cu siguranță vei găsi imediat un loc pe placul tău.
Castelul Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus (1708) – restaurat în secolul al XXI-lea
Castelul Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus a fost construit în 1708, la ordinul lui Constantin Brâncoveanu, după modelul celor două castele din Potlogi și Mogoșoaia. Acesta, din Sâmbăta de Sus, a reprezentat un adăpost în eventualitatea unui atac turcesc. Foarte degradat, edificiul a fost renovat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către Grigore Brâncoveanu, strănepotul domnitorului. Ultima restaurare a avut loc în 2010.
Ansamblul specific brâncovenesc este format dintr-o poartă din piatră, care permite accesul în incintă, precum și din piese decorate cu motive vegetale. În subsolul castelului încă pot fi observate vechile pivnițe boierești. Încăperea are un plan pătrat și e formată din patru încăperi acoperite cu calote pe pandantivi, susținute cu arcuri care se întâlnesc într-un stâlp situat central.
La aproximativ 10 km sud de castel, se află Mănăstirea din Sâmbăta de Sus, ctitorită tot de Constantin Brâncoveanu. Deși degradată de timp, aceasta a fost renovată de mai multe ori, iar detaliile specifice stilului brâncovenesc pot fi observate. Castelul Brâncoveanu se află în comuna Sâmbăta de Sus din județul Brașov, pe E68, între Sibiu și Brașov, aflându-se în topul atracțiilor de vizitat în Brașov și împrejurimi.
👉 Dacă dorești să vizitezi Castelul Brâncoveanu și cauți cazări în Sâmbăta de Sus, aruncă o privire pe ofertele noastre de pe OLX.ro! Cu siguranță vei găsi cazarea ideală pentru un sejur lângă Brașov.
Biserica Colțea (1702) din București
Biserica Colțea din București este un alt exemplu de arhitectură brâncovenească. Catapeteasma și pridvorul sunt decorate cu elemente florale, iar în acesta din urmă se află un portal ce îmbină elementele baroce italiene cu detaliile autohtone. Construcția are un gol de ușă terminat în arc trilobat, încadrat de două coloane neocorintice, împodobite cu sculpturi cu modele de struguri și viță-de-vie. Acestea susțin o cornișă înaltă, tăiată în stilul Renașterii italiene.
Piedestalurile coloanelor sunt împodobite cu mici sculpturi ale celor patru evangheliști, elemente florale și vulturul bicefal cantacuzin. În interior, Biserica Colțea păstrează picturi murale refăcute în stil neo-brâncovenesc în secolul XX și o catapeteasmă originală bogat ornamentată. Din păcate, în urma cutremurului din 1802, s-au pierdut părți din balustrada decorată cu reliefuri cioplite în piatră, însă au fost recuperate și adăugate în momentul restaurării.
Biserica Colțea constituie un important monument istoric și este situată central, la câteva minute de Piața Universității, putând fi admirată de oricine se plimbă pe Bulevardul I.C. Brătianu (colț cu Splaiul Independenței).
Mănăstirea Antim (1713-1715) din București
Mănăstirea Antim a fost ctitorită de ierarhul Antim Ivireanu în stil brâncovenesc, pe fostul loc al unei vechi biserici din lemn. Această mănăstire este singura ridicată în secolul al XVIII-lea, având planul în formă de treflă. Se remarcă prin ferestrele mari, cu ancadramente cu sculpturi în piatră, rozete mari și bogate, pridvorul cu portal monumental, capitelurile și piedestalurile decorate cu motive florale. Clădirea îmbină stilul clasic brâncovenesc cu motivele barocului italian.
Un detaliu inedit la Mănăstirea Antim este decorațiunea de deasupra ușii de intrare: sub pisanie, se află o decorațiune sculptată a melcului, simbolul credinței și smereniei, încadrat de o cunună de lauri și având deasupra o stea.
Ansamblul Mănăstirii Antim include și clădiri adiacente (case monahale, un muzeu, chilii), dar piesa centrală rămâne biserica brâncovenească. Fiind situată pe Dealul Mitropoliei, aproape de Bulevardul Unirii și de Palatul Parlamentului, mănăstirea este ușor accesibilă și deschisă publicului, atât pentru rugăciune cât și pentru vizitare, reprezentând un colț de liniște și istorie în aglomerația urbană.
Biserica Fundenii Doamnei (1699) din Dobroești
Construită în epoca de înflorire a arhitecturii brâncovenești, Biserica Fundenii Doamnei este o ctitorie din 1699 datorată doamnei Maria (Marica) Brâncoveanu, soția domnitorului și are câteva diferențe față de caracteristicile tipice ale stilului. Edificiul este mai puțin lung, iar turla este lipsită de postament. Pridvorul de dimensiuni impresionante este susținut de coloane din piatră, cu decorațiuni sculptate ce amintesc de vița-de-vie.
Fațada include ornamente în stuc, împrumutate din zona persană: măsuțe cu vaze cu flori, ramuri de lămâi, chiparoși, fructe, păuni, pești. Turla este decorată discret, cu flori în jurul firidelor înguste, care încadrează ferestrele. Această ornamentație neobișnuit de bogată, realizată în tencuială (și probabil pictată inițial în culori vii), conferă bisericii un farmec aparte și reflectă influența artei orientale asupra stilului brâncovenesc.
Biserica Fundenii Doamnei a avut o soartă dificilă de-a lungul timpului, fiind deteriorată și restaurată de mai multe ori, dar astăzi se prezintă într-o formă foarte apropiată de cea originală, datorită lucrărilor de renovare efectuate în anii 2000. Lăcașul de cult este ocrotit ca monument istoric și poate fi vizitat, fiind situat la 9 km de centrul Bucureștiului, pe malul stâng al râului Colentina, în apropiere de lacul Fundeni.
Biserica Mănăstirii Stavropoleos (1724) din București
Biserica Stavropoleos din București (în Centrul Vechi al orașului) este considerată o bijuterie a stilului brâncovenesc târziu. Deși de dimensiuni relativ mici, biserica impresionează prin bogăția decorului și finețea execuției fiecărui detaliu. A fost construită în 1724 de arhimandritul grec Ioanichie Stratonikeas, ca parte a unei mănăstiri de călugărițe și a hanului Stavropoleos (astfel de hanuri cu biserică erau frecvente în epocă).
Biserica Mănăstirii Stavropoleos este ușor de recunoscut, datorită portalului (intrarea, mai ales atunci când este monumentală și impunătoare), un simbol al stilului brâncovenesc. Deasupra ușii de la intrare se află pisania, pusă în evidență prin stema Țării Românești, vulturul bicefal cantacuzin și vrejuri vegetale.
Balustradele, trafalurile și coloanele interioare, decorate cu ghirlande vegetale sau figuri biblice, sunt alte elemente brâncovenești care pot fi observate la acest edificiu. Capitelurile compozite sunt înfășurate în sculpturi de frunze de acant, iar ancadramentele ferestrelor amintesc de goticul moldovenesc. Biserica adăpostește cea mai mare colecție de cărți de muzică bizantină din România.
Complexul Stavropoleos (din care se mai păstrează biserica și o frumoasă curte interioară cu arcade și coloane, restaurată de arhitectul Ion Mincu la 1904) se află pe strada cu același nume, din apropiere de Piața Unirii și este deschis publicului, oferind un spațiu de reculegere și admirare a artei brâncovenești în inima orașului.
Mănăstirea Cotroceni (1679) din București – demolată în 1985 și refăcută în 2004
Mănăstirea se afla într-o curte cu formă patrulateră, un model de referință pentru arhitectura brâncovenească. Pridvorul era sprijinit pe 10 coloane ortogonale din piatră, unite prin arce semicirculare. Biserica era înconjurată de un brâu median sculptat, dispus la ⅔ din înălțimea lăcașului de cult. Iconostasul includea sculpturi în lemn, ornamente din aur și icoane. Pe latura sudică, se aflau clădirea starețului și chiliile călugărilor greci, care se ocupau de administrarea mănăstirii, iar pe partea vestică, era dispus turnul clopotniței și un alt șir de chilii.
Ansamblul arhitectural a fost degradat aproape în totalitate, ca urmare a incendiilor din 1718 și 1787, a cutremurelor din 1940 și 1977 și a distrugerilor din anii ‘80. Biserica actuală păstrează câteva dintre elementele recuperate în 1984: coloanele de piatră, pisania, plăcile mormintelor ctitorilor, frescele, iar construcția a fost reinaugurată în 2004 și resfințită în 2009. Coloanele din interior sunt cele originale, care au fost conservate și reasamblate. Iconostasul și alte piese ale vechii biserici pot fi admirate în cadrul Galeriei de Artă Veche Românească, în sala dedicată Artei în Țara Românească în secolul al XVII-lea (sala V).
Astăzi, Mănăstirea Cotroceni a renăscut ca lăcaș de cult, reconstruită lângă Palatul Cotroceni, și poate fi vizitată la ocazii speciale (fiind în incinta ansamblului prezidențial, accesul e restricționat). Cu toate că nu mai este complet autentică, refacerea sa reprezintă un omagiu adus uneia dintre cele mai frumoase mănăstiri brâncovenești dispărute și o recuperare, măcar parțială, a patrimoniului pierdut.
Mănăstirea Sinaia (1695), în topul clădirilor în stil brâncovenesc
Mănăstirea Sinaia este un exemplu clasic de stil brâncovenesc. Modelului tradițional bisericesc, format din pronaos, naos și altar, arhitectura brâncovenească le-a adăugat o încăpere deschisă, susținută prin coloane: pridvorul. Impresionant este și portalul bisericii, o sculptură impozantă care îi reprezintă la dreapta, pe Moise și Tablele Legii, iar la stânga, pe fratele său Aaron cu toiagul înfrunzit. În mijlocul portalului este ilustrată stema familiei Cantacuzino: vulturul bicefal care ține în gheare semnele puterii: sceptrul și crucea.
Cupola pridvorului este decorată cu scene din viețile Sfintei Ecaterina, Sfântului Gheorghe și Sfântului Dumitru. Pronaosul este dominat de un tablou al fondatorului mănăstirii, Mihai Cantacuzino, înconjurat de cei optsprezece copii, de prima și a doua soție, respectiv de alți membri ai familiei.
Biserica este cunoscută și pentru epitaful executat de Ana Roth, doamnă de onoare la curtea Reginei Elisabeta, după desene realizate de regina însăși. Acesta este lucrat cu fire de aur și mătase colorată pe pânză de bumbac, iar confecționarea sa a durat trei ani. Acest epitaf este sub protecția UNESCO și reprezintă un motiv în plus pentru a veni în Sinaia. Muzeul mănăstirii mai conține și prima Biblie tradusă și tipărită în limba română, în 1688, și o colecție impresionantă de icoane.
Mănăstirea Sinaia, situată pe drumul ce leagă Ploiești de Brașov (DN1), este ușor accesibilă și este un obiectiv de neratat pentru oricine vizitează frumoasa stațiune Sinaia. Ansamblul monahal, cu vechea și noua biserică, cu curțile sale liniștite, oferă o privire în atmosfera spirituală și artistică a epocii brâncovenești transpusă în inima Carpaților.
Mănăstirea Horezu (1690-1693) din Romanii de Jos
Mănăstirea Horezu este o bijuterie a artei brâncovenești, care se distinge prin originalitate și culoare. Construcția este o variantă simplificată a reședinței episcopale din Curtea de Argeș. Similar bisericii din Sinaia, cea din Horezu conține altar, naos, pronaos și pridvor. Paraclisul, situat pe latura de apus, are o turlă octogonală cu opt ferestre. Tâmpla din lemn este sculptată și decorată cu aur și culori la fel de vii ca în momentul ctitoriei. Sub paraclis, la parter, se află sala de mese a mănăstirii, boltită cu o calotă sferică și sprijinită cu arcuri joase.
La intrare, se află turnul clopotniței, care adăpostește patru clopote de mari dimensiuni, iar biblioteca mănăstirii conține manuscrise vechi de sute de ani. Iconografia religioasă impresionează și ea. Vei putea admira picturi murale cu Sfinții Împărați Constantin și Elena, scene religioase din Vechiul și Noul Testament, dar și sinoade ecumenice despărțite de ornamentații florale, specifice stilului brâncovenesc.
Mănăstirea Horezu, declarată monument UNESCO, se vizitează astăzi ca un muzeu viu al epocii brâncovenești și este, fără doar și poate, una dintre cele mai frumoase mănăstiri din România. Aflată în satul Romanii de Jos, în județul Vâlcea, la aproximativ 47 de minute de Râmnicu Vâlcea, Horezu îi încântă pe turiști prin liniștea așezământului, frumusețea arhitecturii și policromia frescelor sale. Este cu adevărat o bijuterie a stilului brâncovenesc, unde influențele orientale și occidentale se îmbină fericit cu tradiția locală, atingând un vârf de originalitate și măiestrie artistică.
Stilul brâncovenesc este considerat întâiul stil arhitectural românesc. Acesta îmbină influențele orientale cu detaliile occidentale, în special de inspirație franceză sau italiană, cu specificul local, creând o arhitectură deosebită pentru momentul apariției sale, sfârșitul secolului al XVII-lea. Dacă ai ochiul format pentru detalii și ești pasionat de istorie sau arhitectură, petrecerea câtorva zile în preajma unor clădiri amenajate în acest stil va fi, cu siguranță, o încântare. Descoperă frumusețea atemporală a acestui stil de arhitectură românesc și vei înțelege de ce stilul brâncovenesc ocupă un loc de cinste în patrimoniul cultural al României!
