Cunoscut astăzi drept „primul stil românesc”, stilul brâncovenesc este asociat boierului Constantin Brâncoveanu. În acest stil local, exista un melanj de trăsături inspirate din Rusia din vremea lui Petru cel Mare, Franța lui Ludovic al XIV-lea, curtea sultanilor din Constantinopol și Italia renascentistă. Simetria și decorațiunile înflorate, inspirate din natură, caracterizează acest stil, iar odată cu el, Brâncoveanu a eliminat ideea de moșie nobiliară. Acestea au devenit, la sfârșitul secolului al XVII-lea, adevărate palate a căror arhitectură amintește de unele detalii folosite în domeniile nobiliare din nordul Italiei.
În cele ce urmează, poți citi mai multe despre ce înseamnă stilul brâncovenesc, care sunt elementele sale definitorii, precum și care sunt clădirile emblematice ale acestui stil, multe dintre ele fiind deschise vizitatorilor.
Descrierea și istoria stilului brâncovenesc
Caracteristicile stilului brâncovenesc
Clădiri reprezentative stilului brâncovenesc
Descrierea și istoria stilului brâncovenesc
Stilul sau arta brâncovenească, așa cum a fost numită, este o îmbinare între tradițiile locale, valahe, bizantine, orientale și occidentale, importate mai ales din arhitectura italiană. În fapt, se realizează o punte între Occident și Orient, la care se adaugă elemente originale de inspirație locală. Acest stil a influențat artele plastice din Țara Românească, iar termenul a fost folosit până în jurul anului 1730, pe vremea primilor Mavrocordați. De fapt, această inovație arhitecturală locală începe la sfârșitul secolului al XVII-lea, în epoca lui Ștefan Cantacuzino (1679-1688), se continuă cu perioadă brâncovenească, pentru ca, mai apoi, perioada de creație artistică să se încheie odată cu guvernarea primilor domni fanarioți (1714-1730).
Deși a apărut pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, stilul brâncovenesc a început să fie apreciat, inclusiv comparat cu stilul art nouveau, la începutul anilor 1900 și, mai apoi, în interbelic. În aceste perioade, s-au adăugat elemente de decor și a apărut inclusiv o etapă „neobrâncovenească”.
Stilul brâncovenesc se deosebește prin elementele de pietrărie prelucrate artistic, detaliile în relief, accentuate prin tehnica „à jour” în sculptarea pietrei și în prelucrarea lemnului, și prin motivele vegetale: vrejuri, acant (floare cu petale mari, uneori spinoase), struguri, floarea-soarelui.
Bineînțeles că este important și contextul în care apare stilul brâncovenesc. Între 1680 și 1730, când au fost ridicate cele mai multe edificii importante, specifice acestui curent, Brâncoveanu și contemporanii săi călătoriseră mult în străinătate. Reveniți în țară, au început să ridice numeroase lăcașe de cult, dar și case somptuoase, numite în acea perioadă palate, inspirate de călătoriile în țări precum Franța sau Italia. Așa au fost ridicate Biserica Doamnei (1680), Mănăstirea din Horezu (1697) sau Palatul Mogoșoaia (1702).
Caracteristicile stilului brâncovenesc
Stilul brâncovenesc se remarcă prin elemente precum:
- Planul simetric;
- Arcadele trilobate;
- Coloanele cu balustradă;
- Fusurile și capitelurile înflorate;
- Foișorul;
- Cerdacul;
- Elementele florale sau vegetale: vița-de-vie, strugurii, rozetele, trandafirii, știuletele de porumb;
- Elementele zoomorfe: păsări, dragoni, șerpi;
- Elementele antropomorfe: sfinți, îngeri, serafimi.
Palatele boierești erau clădiri masive din piatră, cu un singur etaj. La parter locuiau slujitorii, iar la etaj domnitorul, familia sa și invitații. Pe una dintre laturile clădirii, spre o deschidere largă, un câmp sau un lac, se afla loggia (un fel de verandă cu mai multe bolți), inspirată de arhitectura venețiană, care se sprijinea pe stâlpi frumos sculptați.
Pereții erau decorați în special cu flori și picturi cu tematică religioasă, mitologică sau istorică. Coloanele folosite la primele palate devin elemente cheie pentru următoarele construcții în stil brâncovenesc. Acestea erau de două tipuri: capiteluri cu forme geometrice și decorate cu elemente vegetale sau zoomorfe și capiteluri cu model vegetal, inspirate de ordinul corintic, sau compozit. Pe lângă decorațiunile sculptate, arhitectura brâncovenească se mai remarcă și prin decorația în stuc. Aceasta poate fi admirată mai ales la Palatul de la Potlogi și la Biserica Fundenii Doamnei, unde decorațiunile amintesc de miniaturile persane.
Prispa preluată de la așezările țărănești avea să fie folosită atât în construcția palatelor, ca un popas între interior și exterior, cât și în pridvoarele bisericilor. Sculptura în lemn este un alt element specific, ce poate fi observat la ușile Bisericii Stavropoleos din București și ale Mănăstirii Horezu.
Structura clară, raționalistă și exuberanța decorativă i-au făcut pe istoricii de artă să caracterizeze acest stil drept „baroc brâncovenesc”, făcând, astfel, o analogie la renașterea apuseană.
Clădiri reprezentative stilului brâncovenesc
Cele mai remarcabile clădiri ridicate în epoca brâncovenească sunt palatele. Acestea erau frecvent construite în apropierea unui lac, în cadrul unei incinte rectangulare. Opuse reședinței care beneficia de o pivniță se aflau poarta și anexele gospodărești. Latura dinspre curte includea un foișor cu scară, iar cea dinspre lac, o loggie. Având în vedere că aceste construcții au apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea, erau considerate moderne atât prin stilul arhitectural, cât și prin aducția de apă și grupurile sanitare moderne, un confort nesperat chiar și la curțile domnești. Citind în continuare, poți afla mai multe despre cele mai cunoscute clădiri în stil brâncovenesc din România.
Reședința de vară din Potlogi a domnitorului Constantin Brâncoveanu
Palatul din Potlogi a fost construit la inițiativa lui Constantin Brâncoveanu, în 1698. Având în vedere că se oprea mult prin acest sat, în drumurile sale dintre București (unde avea reședința de iarnă) și Târgoviște (unde avea reședința de vară), a hotărât să construiască o nouă reședință de vară. O altă sursă spune că această construcție a fost pregătită pentru Constantin, fiul său cel mare și urmașul prezumptiv la tronul țării.
Complexul acoperă o suprafață de 23.000 de metri pătrați și este format din palat, vechea casă boierească, locuințele slujitorilor, cuhnia (bucătăria de vară), droșcăria (șopronul pentru trăsuri), încăperile corpului de gardă și poarta de intrare.
Alături de palat, se află o biserică înălțată în 1683, pe vremea când era spătar. În curte se afla unul dintre cele mai impresionante elemente de arhitectură medievală românească, și anume, curtea domnească. Aceasta includea pivnița, parterul și etajul. Pe laturi existau patru scări, dintre care astăzi mai sunt doar două, care permit accesul spre curte și grădină.
Pivnița pe jumătate îngropată era mărginită de camerele de serviciu, la est și la vest, și de loggia la nord. La aceasta aveai acces prin colțul de sud-est al palatului, zona fiind boltită în calote sprijinite de un stâlp situat central. Deasupra acestui stâlp se afla o ascunzătoare care făcea parte din camera tezaurului. Etajul avea ferestre mari, arcuite în partea superioară, iar pereții interiori și exteriori erau decorați cu stucaturi cu decorațiuni florale, renascentiste și orientale.
Casa egumenească de la Mănăstirea Dintr-un Lemn (începutul secolului al XVI-lea)
Mănăstirea Dintr-un Lemn este o altă construcție remarcabilă a stilului brâncovenesc. Legenda spune că această mănăstire a fost construită din lemnul unui singur stejar, de unde și numele său. Casa egumenească (egumen este un regionalism pentru stareț) este dispusă pe două niveluri. La primul se află două pivnițe. La exterior, lipită de zidul fațadei, se află o scară care te duce la nivelul superior, într-un foișor mărginit de șase arcade. Elementele arhitecturale specifice includ foișorul dinspre curte, care facilitează accesul la pivniță, intrarea principală a locuinței și loggia de pe fațada posterioară.
Biserica din apropiere adăpostește două policandre, primite în dar de la Șerban Cantacuzino și Marica Brâncoveanu, trei icoane mari, împărătești, și 36 de icoane mai mici, realizate între 1833 și 1840. În urma restaurării din 1938-1940, realizate la inițiativa Ministerului Aerului și Marinei, acest ansamblu arhitectural a devenit un altar de închinare pentru aviatori și marinari.
Mănăstirea se află la aproximativ 25 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, în comuna Frâncești.
Palatul Mogoșoaia (1702), restaurat și modificat de Martha Bibescu
Palatul Mogoșoaia este singura construcție în stil brâncovenesc rămasă întreagă. Similar altor construcții din acea epocă, se află într-o curte generoasă cu formă dreptunghiulară, mărginită pe trei laturi de ziduri de piatră, iar latura dinspre apus este lăsată liberă, oferind o priveliște asupra lacului, în ale cărui ape se oglindește și palatul. Clădirea are subsol, parter și etaj. La subsol se află o pivniță despărțită de un stâlp impozant în patru compartimente, fiecare fiind acoperit cu o cupolă. La parter, se aflau camerele de locuit pentru slujitori, iar la etaj, unde se ajungea printr-o scară exterioară (la ultima restaurare s-a introdus și o scară interioară), se aflau camerele locuinței domnitorului: apartamentul domnului, al doamnei și central, un vestibul.
Ca și în cazul altor palate în stil brâncovenesc, și Palatul Mogoșoaia include celebra loggia în stil venețian. De această dată, este plasată în mijlocul fațadei, dinspre lac spre grădină. Elementele decorative completează cu gust arhitectura bine păstrată: foișorul de la intrare, cupola pictată, sculpturile monumentale și picturile. Pe bolta uneia dintre încăperile de la etaj se afla (din păcate, a fost dărâmată în 1780) o frescă ce ilustra călătoria lui Constantin Brâncoveanu la Adrianopol și întâlnirea cu padișahul, din 1703.
Renovările palatului au început în 1912, la inițiativa Marthei Bibescu, o rudă mai îndepărtată a familiei princiare. Lucrările au fost întrerupte, iar bombardamentele germane au cauzat distrugeri Palatului Mogoșoaia. Martha Bibescu a reluat renovările după 1920, la întoarcerea de la Londra. Palatul a fost reinaugurat în 1927, însă unele lucrări interioare s-au prelungit până în 1935.
În perioada în care s-a aflat în proprietatea Marthei Bibescu, Palatul Mogoșoaia a fost vizitat de Charles de Gaulle, Marcel Proust, Winston Churchill, Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, Regina Maria a României. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Palatul a fost un loc de întâlnire pentru diplomații aliați, fiind închiriat delegației elvețiene din România.
Palatul Mogoșoaia se află la doar 15 km de București și poți ajunge cu mașina personală sau cu mijloacele de transport în comun.
Vechiul Palat Mitropolitan (1654-1708) din București
Palatul Mitropolitan (numit și Palatul Patriarhal) este un edificiu situat pe Dealul Patriarhiei, iar în prezent, funcționează ca reședință patriarhală.
În momentul zidirii clopotniței, complexul era înconjurat de ziduri care protejau construcțiile mănăstirești. În 1698, Constantin Brâncoveanu dispune construirea unei porți de intrare în interiorul mănăstirii, sub forma unei clopotnițe, dar și un foișor. Între 1932 și 1935, palatul a fost modernizat și modificat, iar arhitectul Gheorghe Simotta a adăugat un corp, format din sala mare a Tronului, cancelariile Patriarhiei, apartamentul Patriarhului și alte încăperi. Ceva mai târziu, în 1956-1958, și clopotnița a fost restaurată.
Palatul Mitropolitan se află pe Dealul Mitropoliei la câteva minute de Piața Unirii.
👉 Dacă dorești să vizitezi Palatul Mitropolitan și ești în căutarea unei cazări în București, aruncă o privire pe ofertele noastre de pe OLX.ro. Cu siguranță vei găsi imediat un loc pe placul tău!
Castelul Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus (sfârșitul secolului al XVIII-lea) – restaurat în secolul al XXI-lea
Castelul Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus a fost construit în 1708, la ordinul lui Constantin Brâncoveanu, după modelul celor două castele din Potlogi și Mogoșoaia. Acesta, din Sâmbăta de Sus, a reprezentat un adăpost în eventualitatea unui atac turcesc. Foarte degradat, edificiul a fost renovat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către Grigore Brâncoveanu, strănepotul domnitorului. Ultima restaurare a avut loc în 2010.
Ansamblul specific brâncovenesc este format dintr-o poartă din piatră, care permite accesul în incintă, precum și din piese decorate cu motive vegetale. În subsolul castelului încă pot fi observate vechile pivnițe boierești. Încăperea are un plan pătrat și e formată din patru încăperi acoperite cu calote pe pandantivi, susținute cu arcuri care se întâlnesc într-un stâlp situat central.
La aproximativ 10 km sud de castel, se află Mănăstirea din Sâmbăta de Sus, ctitorită tot de Constantin Brâncoveanu. Deși degradată de timp, aceasta a fost renovată de mai multe ori, iar detaliile specifice stilului brâncovenesc pot fi observate.
Castelul Brâncoveanu se află în comuna Sâmbăta de Sus din județul Brașov, pe E68, între Sibiu și Brașov.
Biserica Colțea (1702) din București
Biserica Colțea din București este un alt exemplu de arhitectură brâncovenească. Catapeteasma și pridvorul sunt decorate cu elemente florale, iar în acesta din urmă se află un portal ce îmbină elementele baroce italiene cu detaliile autohtone.
Construcția are un gol de ușă terminat în arc trilobat, încadrat de două coloane neocorintice, împodobite cu sculpturi cu modele de struguri și viță-de-vie. Acestea susțin o cornișă înaltă, tăiată în stilul Renașterii italiene. Piedestalurile coloanelor sunt împodobite cu mici sculpturi ale celor patru evangheliști, elemente florale și vulturul bicefal cantacuzin. În urma cutremurului din 1802, s-au pierdut părți din balustrada decorată cu reliefuri cioplite în piatră, însă au fost recuperate și adăugate în momentul restaurării.
Biserica Colțea este situată central, la câteva minute de Piața Universității.
Mănăstirea Antim (1713-1715) din București
Mănăstirea Antim a fost ctitorită de ierarhul Antim Ivireanu în stil brâncovenesc, pe fostul loc al unei vechi biserici din lemn. Această mănăstire este singura ridicată în secolul al XVIII-lea, având planul în formă de treflă. Se remarcă prin ferestrele mari, cu ancadramente cu sculpturi în piatră, rozete mari și bogate, pridvorul cu portal monumental, capitelurile și piedestalurile decorate cu motive florale. Clădirea îmbină stilul clasic brâncovenesc cu motivele barocului italian.
Deasupra ușii de la intrare, sub pisanie, se află o decorațiune sculptată a melcului, simbolul credinței și smereniei, încadrat de o cunună de lauri și având deasupra o stea.
Mănăstirea Antim este situată central, aproape de Bulevardul Unirii și de Palatul Parlamentului.
Biserica Fundenii Doamnei (1699) din Dobroești
Construită în epoca de înflorire a arhitecturii brâncovenești, Biserica Fundenii Doamnei are câteva diferențe față de caracteristicile tipice ale stilului. Edificiul este mai puțin lung, iar turla este lipsită de postament. Pridvorul de dimensiuni impresionante este susținut de coloane din piatră, cu decorațiuni sculptate ce amintesc de vița-de-vie.
Fațada include ornamente în stuc, împrumutate din zona persană: măsuțe cu vaze cu flori, ramuri de lămâi, chiparoși, fructe, păuni, pești. Turla este decorată discret, cu flori în jurul firidelor înguste, care încadrează ferestrele.
Dobroești se află la aproximativ 9 km de centrul Bucureștiului, pe malul stâng al râului Colentina.
Biserica Mănăstirii Stavropoleos (1724-1730) din București
Biserica Mănăstirii Stavropoleos este ușor de recunoscut, datorită portalului (intrarea, mai ales atunci când este monumentală și impunătoare), un simbol al stilului brâncovenesc. Deasupra ușii de la intrare se află pisania, pusă în evidență prin stema Țării Românești, vulturul bicefal cantacuzin și vrejuri vegetale.
Balustradele, trafalurile și coloanele interioare, decorate cu ghirlande vegetale sau figuri biblice, sunt alte elemente brâncovenești care pot fi observate la acest edificiu. Capitelurile compozite sunt înfășurate în sculpturi de frunze de acant, iar ancadramentele ferestrelor amintesc de goticul moldovenesc. Biserica adăpostește cea mai mare colecție de cărți de muzică bizantină din România.
Biserica Stavropoleos se află pe strada cu același nume, din apropiere de Piața Unirii.
Mănăstirea Cotroceni (1679) din București, demolată în 1985 și refăcută în 2004
Mănăstirea se afla într-o curte cu formă patrulateră, un model de referință pentru arhitectura brâncovenească. Pridvorul era sprijinit pe 10 coloane ortogonale din piatră, unite prin arce semicirculare. Biserica era înconjurată de un brâu median sculptat, dispus la ⅔ din înălțimea lăcașului de cult. Iconostasul includea sculpturi în lemn, ornamente din aur și icoane. Pe latura sudică, se aflau clădirea starețului și chiliile călugărilor greci, care se ocupau de administrarea mănăstirii, iar pe partea vestică, era dispus turnul clopotniței și un alt șir de chilii.
Ansamblul arhitectural a fost degradat aproape în totalitate, ca urmare a incendiilor din 1718 și 1787, a cutremurelor din 1940 și 1977 și a distrugerilor din anii ‘80. Biserica actuală păstrează câteva dintre elementele recuperate în 1984: coloanele de piatră, pisania, plăcile mormintelor ctitorilor, frescele, iar construcția a fost reinaugurată în 2004 și resfințită în 2009. Coloanele din interior sunt cele originale, care au fost conservate și reasamblate. Iconostasul și alte piese ale vechii biserici pot fi admirate în cadrul Galeriei de Artă Veche Românească, în sala dedicată Artei în Țara Românească în secolul al XVII-lea (sala V).
Mănăstirea Cotroceni se află în apropiere de grădina botanică.
Mănăstirea Sinaia (1695)
Mănăstirea Sinaia este un exemplu clasic de stil brâncovenesc. Modelului tradițional bisericesc, format din pronaos, naos și altar, arhitectura brâncovenească le-a adăugat o încăpere deschisă, susținută prin coloane: pridvorul. Impresionant este și portalul bisericii, o sculptură impozantă care îi reprezintă la dreapta, pe Moise și Tablele Legii, iar la stânga, pe fratele său Aaron cu toiagul înfrunzit. În mijlocul portalului este ilustrată stema familiei Cantacuzino: vulturul bicefal care ține în gheare semnele puterii: sceptrul și crucea.
Cupola pridvorului este decorată cu scene din viețile Sfintei Ecaterina, Sfântului Gheorghe și Sfântului Dumitru. Pronaosul este dominat de un tablou al fondatorului mănăstirii, Mihai Cantacuzino, înconjurat de cei optsprezece copii, de prima și a doua soție, respectiv de alți membri ai familiei.
Biserica este cunoscută și pentru epitaful executat de Ana Roth, doamnă de onoare la curtea Reginei Elisabeta, după desene realizate de regina însăși. Acesta este lucrat cu fire de aur și mătase colorată pe pânză de bumbac, iar confecționarea sa a durat trei ani. Acest epitaf este sub protecția UNESCO și reprezintă un motiv în plus pentru a veni în Sinaia.
Muzeul mănăstirii mai conține și prima Biblie tradusă și tipărită în limba română, în 1688, și o colecție impresionantă de icoane.
Sinaia se află în județul Prahova, pe DN1, între Ploiești și Brașov.
Mănăstirea Horezu (1690-1693) din Romanii de Jos
Mănăstirea Horezu este o bijuterie a artei brâncovenești, care se distinge prin originalitate și culoare. Construcția este o variantă simplificată a reședinței episcopale din Curtea de Argeș. Similar bisericii din Sinaia, cea din Horezu conține altar, naos, pronaos și pridvor. Paraclisul, situat pe latura de apus, are o turlă octogonală cu opt ferestre. Tâmpla din lemn este sculptată și decorată cu aur și culori la fel de vii ca în momentul ctitoriei. Sub paraclis, la parter, se află sala de mese a mănăstirii, boltită cu o calotă sferică și sprijinită cu arcuri joase.
La intrare, se află turnul clopotniței, care adăpostește patru clopote de mari dimensiuni, iar biblioteca mănăstirii conține manuscrise vechi de sute de ani. Iconografia religioasă impresionează și ea. Vei putea admira picturi murale cu Sfinții Împărați Constantin și Elena, scene religioase din Vechiul și Noul Testament, dar și sinoade ecumenice despărțite de ornamentații florale, specifice stilului brâncovenesc.
Mănăstirea Horezu se află în satul Romanii de Jos, în județul Vâlcea, la aproximativ 47 de minute de Râmnicu Vâlcea.
Stilul brâncovenesc este considerat întâiul stil arhitectural românesc. Acesta îmbină influențele orientale cu detaliile occidentale, în special de inspirație franceză sau italiană, cu specificul local, creând o arhitectură deosebită pentru momentul apariției sale, sfârșitul secolului al XVII-lea. Dacă ai ochiul format pentru detalii și ești pasionat de istorie sau arhitectură, petrecerea câtorva zile în preajma unor clădiri amenajate în acest stil va fi, cu siguranță, o încântare.
