Situat pe valea Mureșului, între Carpații Occidentali și cei Meridionali, Hunedoara este o zonă cu o bogată încărcătură istorică și resurse naturale, aici extrăgându-se minereuri auro-argintifere și cărbuni, în special huilă. O vizită în Hunedoara îți va îmbogăți cultura generală și vei fi fermecat de frumusețea peisajelor: castele și cetăți medievale, monumente istorice și arheologice, unele incluse în Patrimoniul UNESCO, cascade, lacuri.
Acestea sunt doar câteva dintre atracțiile acestui județ. Printre cele mai cunoscute obiective turistice se numără Castelul Corvinilor, Cetatea Devei, Sarmizegetusa Regia și Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Este greu să decizi ce locuri să vizitezi mai întâi, dar iată câteva atracții turistice, mai mult sau mai puțin cunoscute, pe care ai putea să le alegi în următoarea ta călătorie în zona Hunedoarei.
- Castelul Corvinilor
- Cetatea Devei
- Băile termale romane „Germisara”
- Cascada Clocota
- Cascada Lolaia
- Parcul Dendrologic de la Simeria
- Fundătura Ponorului
- I Giardini di Zoe
Castelul Corvinilor
Castelul Corvinilor sau „Legenda vie a Transilvaniei” este situat în orașul Hunedoara, fiind considerat cel mai mare monument medieval din sud-estul Europei. Povestea lui începe la 1409, când regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, oferă moșia și cetatea regală aflată acolo, familiei nobilului Voicu. Fiul acestuia, Johannes de Hunyad, o va prelua de la tatăl său și o va transforma într-un castel ce se putea compara cu alte construcții ale vremii din vestul și centrul Europei.
În 1440, începe construcția castelului, deosebită la acea vreme, iar prima etapă a construcției se încheie în 1446, când Ioan de Hunedoara devine guvernatorul regatului Ungariei. În această perioadă se construiesc Turnul Capistrano, Turnul Pustiu și Turnul Toboșarilor, care aveau niveluri de apărare și intrări carosabile, cu poduri în parte mobile, susținute de piloni de piatră.
Palatul în sine este amplasat pe latura vestică și este compus din Sala Cavalerilor (folosită pentru ocazii festive), Sala Dietei (folosită pentru festivități) și scara spirală. Moartea lui Ioan de Hunedoara și începerea luptelor pentru ocuparea tronului regatului maghiar pun capăt lucrărilor de construcție, dar monumentul era deja „comparabil cu castelele din vestul Europei, prin amploare și fast”. Blazonul familiei Corvinilor („corvus”, în latină, corb) are inscripționat un corb ce ține în cioc un inel de aur, iar acest simbol este oferit familiei de către rege, această pasăre fiind considerată longevivă și înțeleaptă.
Un alt fapt interesant de știut este că grădina Castelului mai păstrează urme de locuire din perioada paleolitică, neolitică și eneolitică, din epoca bronzului, Hallstatt mijlociu, dar și din epoca dacică. În timpurile moderne, Castelul Corvinilor a fost gazda unor producții cinematografice și documentare, precum „François Villon”, „Vlad Țepeș”, „Mihai Viteazul”, „Alexandru Lăpușneanu”, „David”, „Regii blestemați”, „Vlad”, „Jacquou le Croquat” etc.
Orice vizită în Hunedoara ar trebui să înceapă cu acest minunat castel, care te așteaptă să-l descoperi și să-i afli legendele.
Cetatea Devei
Cetatea Devei este una dintre cele mai importante fortificații de Ev Mediu din Transilvania și una dintre atracțiile de prim rang din județul Hunedoara. Construită în secolul al XIII-lea, cu o arhitectură specifică cetăților de munte, în spirală, Cetatea Devei este prima dată atestată în documente în anul 1269. În 1444, Iancu de Hunedoara va primi în stăpânire Cetatea Devei cu toate bogățiile sale: 56 de sate și mine de aur. Prin poziția ei, fortăreața era un punct strategic de apărare pe Valea Mureșului, la granița de azi dintre Transilvania și Banat.
Amplasarea ei a făcut-o să fie considerată de oamenii de arme ai vremii aproape invincibilă. În 1784, în timpul răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan, cetatea devine loc de refugiu și apărare pentru nobilii maghiari, care se adăpostesc aici de frica răsculaților. După ce, în 1800, se decide că nu mai corespunde cerințelor militare, porțile, ușile și ferestrele cetății sunt demontate și vândute la licitație.
Abia în 1817, împăratul Francisc I și soția sa vizitează Transilvania și, impresionaţi de frumuseţea locului, decid reconstruirea cetății, lucru care a durat 12 ani. În 1849, însă, o puternică explozie, produsă la magazia cu praf de pușcă, a distrus cea mai mare parte din construcție. Astăzi, cetatea este restaurată, lucrările fiind realizate cu fonduri europene.
Cetatea Devei, urcată ca un cuib de vulturi deasupra conului vulcanic, la altitudinea de 378 de metri, a traversat o evoluție arhitectonică de-a lungul a mai bine de 700 de ani. Ea atrage azi mii de turiști, care urcă potecile răcoroase și umbrite la pas, pentru a ajunge în cele mai bune puncte de observație, acolo unde fortăreața își deschide, generoasă, panorama către superbele văi ale Mureșului și Streiului și, mai departe, spre Ținutul Pădurenilor.
Băile termale romane „Germisara”
În Antichitate, locul era o așezare luxoasă, un adevărat centru SPA, frecventat de cei mai înstăriți locuitori ai Daciei romane. Numele dacic, Germisara, atestă faptul că dacii cunoșteau proprietăţile izvoarelor termale și că aşezarea era renumită încă dinainte ca romanii să-i ocupe teritoriul şi să o transforme într-un centru balnear de lux. Băile termale romane sunt unice în lume pentru forma, modul lor de construcție și amenajare, dar și pentru obiectele descoperite aici.
Izvoarele termale au fost folosite încă de pe vremea dacilor, dar, după ce Dacia a fost cucerită, romanii au fost cei care le-au transformat în totalitate. Au mărit bazinul și apoi au construit o rețea de captare a apei, din tuburi de teracota. Ca să ajungi la el, trebuie să cobori într-o groapă imensă, cu o lăţime de 90-95 de metri, printr-un tunel îngust și apoi pe scări săpate în pereții de travertin. Aici s-au descoperit plăcuțe votive din aur, cu mesaje de mulţumire pentru vindecările miraculoase produse de apa termală. Complexul Germisara era vestit în tot Imperiul Roman pentru vindecările miraculoase ale celor care veneau aici.
Astăzi, Băile termale romane sunt în centrul stațiunii și arată ca un mic Colosseum subteran.
Cu o vechime de aproape 2000 de ani, băile sunt vizitate anual de zeci de mii de oameni care vor să descopere proprietățile binefăcătoare ale apelor, dar care sunt deopotrivă atrași de istoria acestor locuri.
În zona, mai poți vizita Cetatea Ardeu, unde au fost descoperite urmele unei fierării dacice, ale unui atelier de bijuterii și numeroase artefacte antice, printre care o statuie a zeului Mercur și obiecte decorative din bronz. O altă atracție este Biserica Rotonda, una dintre cele mai vechi edificii medievale din țară. În aceeași curte cu aceasta, se află și o biserică medievală, veche din secolul al XVI-lea, ridicată în stil gotic, din cărămidă şi pietre funerare romane. Alte atracții turistice sunt Cheile Madei, Cheile Ardeului, Cheile Băcâiei sau cascada Clocota.
Cascada Clocota
Cascada Clocota este localizată la marginea stațiunii balneare Geoagiu Bai, fiind una dintre cele mai frumoase din județul Hunedoara. Se află la o distanță de aproximativ 55 de kilometri de Deva. Deși nu are dimensiuni mari, Cascada Clocota, formată pe râul cu același nume, impresionează prin căderea și amplasamentul ei. Căderea are o înălțime de până la 43 de metri și o lățime de 22 metri. Interesant este faptul că apa cascadei Clocota nu îngheață niciodată, datorită faptului că ea colectează apa a 16 izvoare termominerale din zonă.
Satul Geoagiu Băi este atestat documentar din anul 1805, iar în 1885 a avut peste 900 de vizitatori pentru curele balneare, fapt datorat apelor minerale alcaline și bogate în sulf, magneziu, precum și apelor termale. La mare căutare este și nămolul de turbă, feruginos, recomandat pentru reumatism, nevralgii, dar și afecțiuni ginecologice sau metabolice. Aerul proaspăt, adus de brizele montane, recomandă stațiunea pentru tratamentul unor boli precum surmenajul, oboseala cronică, anemiile sau nevrozele.
Ca orice obiectiv turistic care se respectă, și cascada Clocota are o legendă, iar în acest caz, mitul a luat naștere în perioada Imperiului Austro-Ungar. Se spune că un ofițer s-ar fi îndrăgostit de fata unui morar din regiune, dar fata iubea pe altcineva. Și cum părinții au obligat-o pe fată să se mărite cu ofițerul, legenda nu a avut un final fericit, pentru că tânăra a ales să se sinucidă, aruncându-se de pe stânci, în cascadă. Deși legenda nu este una fericită, frumusețea acestui loc te va cuceri cu siguranță.
Cascada Lolaia
Alături de Clocota, Cascada Lolaia este una dintre cele mai deosebite din județul Hunedoara. Este situată în Valea Nucșoara, în partea de nord a Parcului Național Retezat, la o altitudine de 1.050 de metri. Valea Nucșoara colectează apele pârâurilor Pietrele, Stânișoara, Galeșu și Valea Rea. Accesul la această minunată atracție naturală este ușor, din Cârnic, drum accesibil mașinilor tot timpul anului. Anual, peste 90 la sută dintre turiștii care vizitează Parcul National Retezat trec pe lângă Cascada Lolaia, iar pentru a o admira cum merită, este nevoie să părăsești pentru câteva minute traseul prin parc, pentru a ajunge pe partea stângă a drumului, unde este situată cascada.
Murmurul apei îți va îndrepta pașii spre ea, fiind imposibil să o ratezi. Sunetul produs de căderea înaltă, de aproape 15 metri, este tot ce-ți poți dori, dacă ești pasionat de frumusețile și zgomotele naturii. Accesul la cascadă este amenajat cu trepte și balustrade din lemn. În zona Cârnic, găsești și un camping, în drum spre refugiul Pietrele. Este locul de unde majoritatea turiștilor se îndreaptă spre traseul montan către vârfurile Retezatului.
Și cascada Lolaia are legenda ei, care spune că o ciobăniță frumoasă, pe nume Lolaia, cobora cu oile spre casa ei din satul Nucșoara. Dintr-odată, a fost atacată de o arătare uriașă și înspăimântătoare, care i-a mâncat toate oile. De frică, părul ei auriu a albit, iar ciobănița s-a aruncat în valea de lângă drum. În stânca de pe care s-a aruncat a apărut o gaură adâncă, iar apa pârâului s-a transformat în cascadă. Acum, cele două șuvoaie argintii ale cascadei curg întocmai cosițelor despletite ale ciobăniței.
Parcul Dendrologic de la Simeria
Crearea Parcului Dendrologic sau a Arboretumului de la Simeria a început acum aproape 300 de ani, iar azi, este un adevărat monument național în arta parcurilor. Are cea mai veche și valoroasă colecție de arbori și plante autohtone și exotice. Cel mai vechi document care atestă existența lui este datat în 1763, iar prima lui amenajare a fost în stil romantic, englezesc, cu o alee de castani, după care au fost introduși și salcâmi. În perioada Revoluției de la 1848, parcul a fost distrus parțial.
Între 1870 și 1880, parcul se îmbogățește cu specii din Extremul Orient și America de Nord. În 1949, parcul este naționalizat și declarat ocol silvic experimental, iar în 1951, se înființează aici o stațiune de cercetări și zona este declarată „Monument național”. Arboretumul se întinde pe o suprafață de 70 de hectare; astfel se clasează pe locul trei în Europa și pe locul 11 în lume, ca întindere.
Este străbătut de râul Strei și este alcătuit din poieni, dumbrăvi, alei, lacuri și izvoare. Printre speciile de plante regăsite aici se află stejari, plopi, precum și nuferi albi și roșii, iederă, bambus și multiple specii de magnolii. Toate acestea fac din Parcul Dendrologic de la Simeria un adevărat rai, de o cromatică nemaivăzută, și o zonă deosebit de valoroasă. Nu ezita să o vizitezi, dacă ai drum spre Simeria!
Fundătura Ponorului
Cunoscută și sub numele de „Palma lui Dumnezeu”, Fundătura Ponorului pare un loc încremenit în timp. Pentru turiști, zona are un farmec aparte, pentru că pare că agitația secolului nu a străbătut încă aceste văi. Este o arie protejată, de interes național, aflată în Parcul Național Grădiștea Muncelului-Cioclovina, situată la o altitudine de 900 de metri, în Carpații Meridionali, în partea de sud a județului Hunedoara. Aria ei administrativă cuprinde comunele Baru, Bănița, Boșorod, Pui și Orăștioara de Sus.
Poți să ajungi aici pe drumul ce duce din Hațeg spre Petrosani. Este cea mai joasă zonă din Masivul Șureanu, înconjurată de munți înalți. Drumul străbate câteva dealuri, iar ici-colo mai poți zări câte o casă veche, de lemn, exact ca în povești, înconjurată cu garduri de lemn, livezi de pomi și căpițe de fân. Cu toate acestea, cei care au rămas să trăiască aici nu duc o viață prea ușoară și casele lor au cam pierdut lupta cu timpul.
Parcul natural cuprinde, între limitele sale, șase dintre cele mai spectaculoase rezervații naturale ale județului Hunedoara: Complexul carstic Ponorâci-Cioclovina, Peștera Tecuri, Peștera Șura Mare, Cheile Crivadiei, Locul fosilifer Ohaba-Ponor, Peștera Bolii. Tot aici se află siturile arheologice incluse în Patrimoniul UNESCO: Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Luncani-Piatra Roșie și așezările etnografice autentice din Platforma Luncanilor.
Indiferent de anotimpul în care ajungi în zonă, frumusețea locurilor te lasă fără suflare. Peisajul se schimbă și te cucerește de fiecare dată, oriunde te-ai uita în jur, iar Palma lui Dumnezeu pare că te primește mereu cu brațele deschise, oferindu-ți cadoul minunățiilor naturii.
I Giardini di Zoe
La câțiva kilometri de Deva, într-un sătuc din Hunedoara, pe numele lui, Banpotoc, poți vizita o atracție turistică mai puțin obișnuită. I Giardini di Zoe sau Grădinile lui Zoe au fost create aproape ca un puzzle, de către italianul Giovanni Salvatelli, în onoarea nepoatei sale preferate, Zoe. Este un loc aparte, cu o energie extraordinară, iar odată ce ai pășit în aceste grădini, ai senzația că ai fost transportat în Toscana.
Este vorba de o grădină aristocrată unică în România, unde sute de arbori și arbuști și-au găsit locul. Piesele masive, vasele, băncile, chiar și templul, sunt construite din roci vulcanice, numite peperino, care au fost duse bucată cu bucată din Italia. Granitul, marmura și travertinul se împletesc și ele armonios și întregesc tabloul din grădina Raiului. Interesant este faptul că Giovanni Salvatelli nu are studii în domeniu și nici nu a fost ajutat de arhitecți peisagiști, pentru a crea acest colț de rai. O mare parte dintre arbori și arbuști provin din pepinierele din România, în principal, din cea a Parcului Dendrologic Simeria. Arbuștii colorați provin din pepiniere din Ungaria, iar trandafirii sunt aduși exclusiv din Italia. Fiecare bucățică din grădină are o poveste. De exemplu, în templu se regăsește motto-ul creatorului acestui loc de poveste: “Ho quell che ho donnato” – Am ceea ce am dăruit. Și într-adevăr, a reușit să dăruiască ceva minunat, nu doar nepoților lui, ci și hunedorenilor și tuturor turiștilor care îi trec pragul.
Lucrările la amenajare încă nu s-au încheiat, grădina fiind în continuă schimbare. Dar, odată ce ai pășit în ea, cu siguranță vei dori să revii, iar de fiecare dată, aceasta te va fascina cu farmecul ei aparte și cu spectacolul de culori, specific fiecărui anotimp. Ce trebuie să știe vizitatorii este că în acest loc este interzis accesul cu role, biciclete, skateboard etc. Mai mult de atât, reprezentanții grădinii atrag atenția că nu este un loc de joacă, iar părinții trebuie să fie atenți la copiii lor, pentru a nu produce accidente.
Alte obiective turistice pe care le poți vizita în județul Hunedoara sunt Peștera Dâlma cu Brazi din Retezat, Cheile Băniței, Peștera Bolii, Cetatea Mălăiești, Biserica de piatră Densuș, Mănăstirea Prislop, Muzeul Aurului de la Brad și Rezervația de zimbri din Hațeg.
Hunedoara te surprinde plăcut cu diversitatea ei de atracții și obiective turistice: de la castele, cetăți și situri arheologice renumite, clasate în Patrimoniul UNESCO, la unele locuri mai puțin știute și vizitate, precum lacuri, grădini și rezervații ce par atât de îndepărtate (deși nu sunt), uitate de lume și timp. Viziteaz-o!
