Top lacuri de agrement din România

---

Lacurile sunt un element des întâlnit în peisajul României. Sunt prezente în toate regiunile, de la țărmul Mării Negre până la nivelul zonelor alpine și subalpine ale Carpaților, s-au format diferit și, uneori, spectaculos, sunt ecosisteme unice și îmbogățesc perisajul. În plus, toate sunt atracții turistice și impresionează prin frumusețea lor.

Scurtă lecție de geografie
Cele mai frumoase lacuri de agrement

• • Lacul Bolboci
  • Lacul Vidraru (și Vidra)
  • Lacul Roșu
  • Lacul Snagov
  • Lacul Izvorul Muntelui (Bicaz)
  • Lacurile de la Ocna Sibiului
  • Lacul Razim
  • Lacurile Călimănești și Turnu, pe Olt

Scurtă lecție de geografie

În România, sunt 3450 de lacuri, dintre care 1150 antropice, adică au fost amenajate sau au apărut ca urmare a intervenției directe a omului. Din această ultimă categorie fac parte lacurile de acumulare, unele dintre ele fiind spectaculoase prin întindere și volumul uriaș de apă, dar și lacurile amenajate și întreținute constant, care au și destinație de agrement. Tot lacuri antropice sunt și cele formate prin acumulare de apă în foste cariere de sare, care au dat naștere, într-o colaborare reușită dintre om și natură, unora dintre cele mai frumoase lacuri sărate.

Câteva date merită trecute în revistă, pentru a completa imaginea și a colora tabloul general, dar și ca argument al obligației ce revine omului (ființă capabilă să influențeze mediul) – de a proteja. Astfel:

• toate acumulările de apă dulce sau sărată ocupă o suprafaţă totală de aproximativ 2500 kilometri pătrați, ceea ce reprezintă 1,04 % din teritoriul țării;
• formarea şi evoluţia bazinelor de apă se datorează intervenției omului, mişcărilor tectonice, varietății rocilor, climatului și factorilor hidrologici şi geografici;
• România are, pe teritoriul său, cea mai mare varietate de lacuri, existând acumulări de apă în hornurile stinse ale unor vulcani (lacul Sfânta Ana, singurul de acest fel din Europa), lacuri glaciare, lacuri fluviatile şi marine, lacuri de origine eoliană (care se află în zona Bărăganului și a Câmpiei Olteniei), lacuri de baraj natural sau artificial, lacuri carstice (formate prin prăbușirea pereților salinelor exploatate).

Cele mai mari acumulări de apă sunt lacurile artificiale, de interes hidroenergetic. Acestea au fost realizate de mâna omului și au scopul de a alimenta, cu un debit constant de apă, elicele turbinelor care produc curent electric. Totodată, sunt surse constante de apă pentru orașe și unitățile economice care depind de acestea.

Au fost realizate veritabile salbe de lacuri pe râurile Bistriţa (8 lacuri), Argeş (10), Sebeş (4), Râul Mare (4), Someşul Cald (4), Bârzava (3), Olt (26 lacuri), toate având potențial de agrement, unele fiind amenajate în acest sens, altele în curs de amenajare sau lăsate în grija naturii, care le-a „adoptat” și integrat, transformându-le, în timp, în ecosisteme pentru păsări de apă, pești și alte viețuitoare.

Se mai cuvine amintit faptul că cea mai veche acumulare construită în scopul producerii energiei electrice există și funcționează încă pe râul Bârzava, respectiv lacul Văliug, intrat în exploatare în anul 1909, iar cea mai mare suprafață care poate fi trecută în rândul lacurilor de acumulare este cea de la Porţile de Fier I, care are o suprafață de 32.000 hectare de luciu de apă, în timp ce lacul cu cea mai mare adâncime este Vidraru, format pe râul Argeș, cu 155 metri la nivelul barajul curbat.

Cele mai frumoase lacuri de agrement

Chiar dacă ar fi posibilă stabilirea unui punctaj, din care să rezulte un clasament, subiectivitatea celui care ar interpreta nu ar putea fi gestionată și ar influența rezultatele. Un top cu locurile 1, 2, 3… poate face oricine le va vizita și se va bucura de ceea ce oferă fiecare dintre acestea, prin prisma propriilor opinii. Noi ne vom limita la a le menționa, cu particularitățile, istoria și elementele de interes care le definesc.

Lacul Bolboci

I se mai spune și „Marea din Bucegi” și este unul dintre cele mai spectaculoase lacuri de acumulare din România. Format pe râul Ialomița, este lacul artificial aflat la cea mai mare altitudine, respectiv 1438 de metri.

Lacul Bolboci s-a format artificial, în spatele barajului Bolboci, și are un volum de aproape 18 milioane metri cubi de apă. Pe lângă râul Ialomița, lacul este alimentat de râurile: Blana, Nucet, Bolboci și Plaiul Mircii. Zona nu este amenajată pentru agrement nautic pe lac, dar se pot face plimbări cu barca și canoe. Se poate pescui, lacul fiind populat cu păstrăvi. Zona este extrem de pitorească, lacul fiind unul dintre elementele centrale ale zonei, fiind permisă camparea pe malul lacului.

Aflat la doar opt kilometri de Sinaia, până la malul lacului se poate ajunge și pe jos, în circa două ore. În jur sunt trasee montane spectaculoase, înspre Lacul Scropoasa, Peştera Ialomicioarei sau Cabana Babele.

Lacul Vidraru (și Vidra)

Spectaculos și unic, lacul Vidraru este printre cele mai cunoscute, mai ales ca urmare a celebrității binemeritate de care se bucură Transfagarasanul. Dar Vidraru merită infinit mai mult decât renumele primit prin asociere cu celebrul drum. Suprafața lacului are 893 de hectare, lungimea este de peste 10 kilometri, având zone unde adâncimea la mal îl face perfect pentru bălăceală; lățimea maximă este de 2,2 kilometri în zona Valea Lupului – Călugărița și are o circumferință de 28 kilometri (fiind excelentă experiența unui tur al lacului, cu bicicleta).

După baraj, imediat pe dreapta, este Hotelul Posada, Vidraru. Este o construcție inedită, în stil Tudor, cu vedere spre lacul Vidraru și, tot pe malul lacului, se află hotelul Valea cu Pești, locul preferat al nomenclaturii comuniste, azi fiind pe lista hotelurilor pe care Renault le ia în calcul pentru cazare pentru drive teste pe Transfăgărăşan.

Pe partea opusă este Canoe T’URS, o bază nautică de unde se pot închiria caiace, canoe, stand-up paddle și Dragon Boat performante. Locul este fabulos, accesibil și prea puțin aglomerat în timpul săptămânii. Locuri de cazare, de popas și de mâncat sunt și Complexul Cumpăna, situat în coada lacului, precum și Hotelul Piscul Negru și Conacul Ursului.

Pe lac se pot face plimbări cu vaporașul, cu barca, dar este necesară atenția maximă la condițiile de siguranță, apa fiind adâncă și foarte rece tot anul. Există mai multe zone de campare, amenajate pe malul lacului, pentru cei dornici de aventură.

Trebuie amintit aici că Vidraru are un lac pereche, în munții Lotrului, în mijlocul unei păduri seculare de molid. Lacul Vidra este tot lac de acumulare, format de la vest la est, prin blocarea râului Vidra după cheile Vidrei, la circa 30 de kilometri amonte de stațiunea Voineasa. Acestea reprezintă locuri mirifice, accesibile pe Transalpina, drumul pereche al Transfăgărășanului.

Lacul Roșu

I se mai spune și Lacul Ghilcoș și este format în urma unui baraj natural, provocat de un cutremur ce a dus la prăbușirea în albia râului Bicaz a unei porțiuni din muntele Ghilcoș. Zona în care s-a format lacul era complet sălbatică, la momentul în care mama-natură s-a decis să se joace, îmbinând mișcarea telurică și o surpare de stâncă, așa că data exactă a evenimentului nu poate fi precizată, deși totul s-a întâmplat, geologic vorbind, recent.

Unii spun că lacul ar fi urmarea cutremurului din 11 ianuarie 1838, combinat cu un al doilea seism de intensitate mare, în luna februarie a aceluiași an. Alții spun că seismele din 1838 ar fi definitivat doar o „operă” începută în 1837, an foarte ploios, în care au avut loc numeroase alunecări de teren, consemnate ca atare în scrierile vremii, inclusiv în „Istoia Borsecului”, scrisă de Ditrói Puskás Ferenc. Cert este că lacul este format în urma unui baraj natural, care poate fi văzut și azi, o masă argiloasă densă, alunecată de pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilcoș.

Puțini știu, însă, că mai există și un alt lac, format prin același tip de construcție naturală. Lacul Bălătău s-a format în urma unei alunecări masive de teren, din cauza ploilor puternice din vara anului 1883. Lacul este situat în Munții Nemira, aproape de Sălătruc, județul Bacau, adică pe partea cealaltă a versantului Ghilcoș.

Lacul Roșu este la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la 26 de kilometri de Gheorgheni, în județul Harghita. La măsurătorile topometrice din 1987, primele cu adevărat temeinice, lacul avea un perimetru de 2.830 metri, o suprafață de 114.676 metri pătrați  și un volum de apă puțin mai mare de jumătate de milion de metri cubi. Lacul este la 983 metri altitudine și are o culoare roșie, provenită de la argilele bogate în oxizi de fier, aduse de Pârâul Roșu, celălalt curs de apă care alimentează lacul. În total sunt 12 cursuri de apă, mai mici sau mai mari, care se varsă în lac. Oxizii din apă au dus la pietrificarea trunchiurilor de brazi, ale căror cioturi ies din apa lacului, când nivelul acestuia scade natural, prin diminuarea debitelor cursurilor care-l alimentează.

Turismul balnear este cel care a dezvoltat preponderent zona, lacul Roșu fiind una dintre locațiile importante ale turismului balnear și de recreere, încă de la începutul anilor 1900. Pe cheile Bicazului și la Lacul Sfânta Ana, se poate ajunge ușor. Pe Lacul Roșu, se pot face plimbări cu barca, iar de jur-împrejurul lacului, este amenajat un traseu care poate fi parcurs cu bicicleta.

Lacul Snagov

Situat la circa o oră de mers cu mașina de Bucuresti, având o suprafață de peste 600 de hectare de luciu de apă și o lungime de aproape 17 kilometri, Lacul Snagov este cel mai important liman fluviatil de pe cursul inferior al Ialomiței. Lacul are o adâncime maximă de nouă metri, ceea ce îl face cel mai adânc lac din Câmpia Română.

Ca toate lacurile de acest gen, forma lui este alungită și sinuoasă, cu multe golfuri, ceea ce face din tot arealul o zonă extrem de căutată de păsări și mamifere mici. Biodiversitatea zonei a făcut ca o parte din lac și zonele adiacente să fie declarate rezervație naturală. Sunt 4200 de specii de faună si floră, din care circa 120 de specii sunt protejate prin lege, iar 42 reprezintă chiar specii în pericol.

În aval, se află insula pe care a fost construită mănăstirea Snagov. Lacul este o zonă perfectă pentru activități nautice (în partea din exteriorul rezervației) și pentru pescuit, dar numai în afara ariei protejate (la o distanță minimă de 500 metri în amonte și în aval față de aceasta) și doar cu permis. Se pot închiria bărci, caiace și se pot face plimbări în circuit pe lac, cu vaporașul, cu opriri la Mănăstirea Snagov. Mersul pe bicicletă, inclusiv prin pădurea Snagov, este o variantă care trebuie luată în calcul, mai ales că există posibilitatea de a închiria biciclete, iar traseul este amenajat. Cu puțin noroc, mai ales primăvara și toamna, în pădurea Snagov se pot zări căprioare, dar și fazani, iar pe malul lacului, în zonele ferite, cu stufăriș dens, sunt vidre.

Citește și: Padurea si Lacul Snagov – de ce si cand sa le vizitezi

Lacul Izvorul Muntelui (Bicaz)

Este un lac de acumulare, aflat pe cursul mijlociu al râului Bistrița, în Carpații Orientali, la patru kilometri în amonte de orașul Bicaz, din județul Neamț. Lacul, cu un volum de apă mediu de 1.250 milioane metri cubi, al doilea lac artificial din România ca mărime, are o formă alungită și o suprafață de 32,6 kilometri pătrați, fiind format prin construirea barajului Bicaz, finalizat în 1960.

Lacul și barajul Izvorul Muntelui au schimbat complet fața zonei, transformarea fiind radicală și destul de brutală. În cei 60 de ani de la finalizarea construcției, natura a reparat ce se putea repara, iar azi, lacul, barajul și zona adiacentă sunt integrate în ecosistemul local. Interesant este că lacul, prin volumul și suprafața mare de apă, a modificat clima zonei; astfel, iernile sunt blânde (media temperaturii în ianuarie este -5 grade Celsius), iar vara răcoroasă (media de temperatură în iulie este de 17 grade Celsius), apa lacului funcționând ca un termostat. Lacul a fost declarat rezervație naturală acvatică, în 2000.

Lacul are câteva caracteristici speciale, determinate de stratificarea termică a păturilor de apă, ceea ce este prielnic pentru diferite specii de pește: păstrăv, lostriță, moioagă, mreană, oblete și plătică și multe altele. Pescuitul sportiv este una dintre atracțiile lacului, dar este posibil doar cu permis, în anumite perioade.

Se pot face plimbări cu vaporașul, caiace și hidrobicicleta, iar la mal se afla un complex hotelier plutitor. În plus, sunt aproape cheile Bicazului (merită să parcurgi zona pe jos) și poți face drumeție pe Ceahlău, spre Durau.

Lacurile de la Ocna Sibiului

Frumusețea și ineditul acestor locuri se împletesc cu o istorie spectaculoasă, insuficient povestită. Lacurile sărate de la Ocna Sibiului (localitate atestată documentar în 1263 și una dintre stațiunile balneare foarte cunoscute), supranumite și „marea Sibiului”, sunt înconjurate de păduri seculare de stejari. Sunt 16 lacuri de dimensiuni variabile, formate prin acumularea de apă în cavernele fostelor exploatări de sare, începute încă de pe vremea romanilor. La beneficiile apei sărate se adaugă nămolul sapropelic, având proprietăți specifice atestate.

Cele mai importante lacuri formate în fostele saline sunt:

• Lacurile Horea, Cloșca și Crișan, toate trei formate pe locul unor mine medievale din 1200-1400;
• Lacul Pânzelor, în fosta ocnă Joseph, abandonată în jurul anului 1780;
• Lacul fără Fund sau Lacul Francisc, cu o adâncime de 35 de metri, fostă ocnă, abandonată în anul 1755;
• Lacul Avram Iancu, format în una dintre cele mai mari ocne, având 130 de metri, ceea ce-l face cel mai adânc lac antroposalin din România;
• Lacul Brâncoveanu, format într-o mină de sare, abandonată în 1699, are salinitatea cea mai ridicată (310 g/l);
• Lacul Ocnița, format într-o mină părăsită în 1817;
• Lacul Rândunica (sau Sf. Ioan) și lacurile Mâțelor, Verde, Negru și Gura Minei sunt ultimele formate, undeva în jur de 1890, fiind mai mici;
• Lacul Auster, unic în felul lui, având o mică insulă în centru.

Pe toate lacurile apare fenomenul de heliotermie: apele de adâncime, cu o concentrație de sare foarte mare, sunt mai calde decât cele de suprafață, cu o salinitate mai redusă. Lacurile sunt alimentate cu apă de ploaie și din scurgerile de pe versanți.

Tot complexul balnear se află la doar 15 kilometri de Sibiu, ceea ce-l face un punct de atracție mai ales pentru locuitorii din zonă.

Lacul Razim

Sistemul lagunar Razim-Sinoe, format din lacurile Razim, Zmeica, Goloviţa și Sinoe, reprezintă cea mai mare acumulare de apă dulce din România. Aluviunile aduse de Dunăre dintr-o parte și curenții marini, din alta, au blocat, în timp, deschiderea largă spre mare. Înnisiparea a contribuit la modificarea salinității apei din golf, iar îndiguirile din 1970, care au blocat complet comunicarea cu Marea Neagră (la nord, prin gura Periteașca și la sud, prin gura Portiței), au dus la pierderea salinității, sistemul lagunar devenind cel mai mare rezervor de apă dulce. Procesul a avut un impact negativ major asupra ecosistemului, limanul fiind zona de migrație pentru depunerea icrelor din Marea Neagră. În plus, desalinizarea a schimbat clima regiunii, acumularea de apă dulce având o altă inerție termică decât cea sărată, fapt care a dus la creșterea temperaturilor maxime pe timp de vară și la scăderea celor minime iarna.

Din fericire, zona s-a recuperat, în ceea ce privește flora și fauna, lacurile devenind o zonă preferată de multe specii de păsări de apă dulce și locul ideal pentru câteva specii de broaște țestoase, multe din păsările din Delta Dunării frecventând zona sau cuibărind aici.  S-a schimbat și tipul populației piscicole, aceasta fiind una tipică apelor stătătoare dulci.

În ceea ce privește potențialul turistic al zonei, locuri cum sunt Enisala, Gura Portiței, plajele sălbatice ale lacurilor Deltei Dunarii și Munții Măcinului (Făgărașii de la Marea Neagră) sporesc importanța locului.

Pe lacurile sistemului lagunar se pot practica sporturi nautice (cu barca și caiacul), se poate înota și se poate sta la plajă. Locurile sunt infinit mai accesibile și mai puțin sufocate de aglomerație decât cele clasice ale litoralului.

Lacurile Călimănești și Turnu, pe Olt

„Dacă Dunăre n-aveam, Oltul Dunăre-l făceam!”. Lacurile amenajate pe Olt sunt una dintre sursele de energie electrică verde, curată, cu impact major asupra mediului. Pe râul Olt, sunt amenajate 26 de lacuri de acumulare, unele dintre ele cu maxim potențial turistic și de agrement, altele doar cu rol economic.

Dintre aceste 26 de lacuri, Calimanesti și Turnu sunt cel mai bine amenajate pentru agrement, potențialul turistic al zonei fiind evident: stațiunea Călimănești, insula Ostrov, cele două mănăstiri (Cozia şi Ostrov), castrul roman Arutela (reconstruit parțial și datând din epoca romană, anii 137–138 e.n.), şi o deschidere centrală către Subcarpaţii Vâlcii.

Lacul Turnu oferă o privelişte spectaculoasă spre Defileul Oltului, cel mai mare din România, după Clisura Dunarii. Din bărcile, vaporașele și caiacele de pe lac se pot admira şoseaua europeană DN7 și viaductele.

Lacurile pe care le-am pomenit, cu istoria lor, dar și cele pe care nu le-am numit sunt locuri speciale. Fie ascunse printre munți, fie în câmpii ori la mal de mare, acestea capătă valoare doar prin ochii omului care le admiră, le laudă, se bucură și le respectă frumusețea.